Adevar si falsitate

PRIETENII FALSI: Niciodata nu-ti cer de mancare. PRIETENII ADEVARATI: Din cauza lor nu mai ai mancare. PRIETENII FALSI: Se adreseaza parintilor tai cu D-l/D-na PRIETENII ADEVARATI: Se adreseaza parintilor tai cu TATA/MAMA PRIETENII FALSI: Te vor scoate din inchisoare si-ti vor spune cu ce-ai gresit. PRIETENII ADEVARATI: Se vor aseza langa tine spunand "Fir-ash ... ce-am belit-o ... da a fost marfa :D!" PRIETENII FALSI: Nu te-au vazut niciodata plangand. PRIETENII ADEVARATI: Plang alaturi de tine PRIETENII FALSI: Iti imprumuta chesti pentr cateva zile ca mai apoi sa ti le dea inapoi. PRIETENII ADEVARATI: Iti tin lucrurile atat de mult incat uita ca erau ale tale. PRIETENII FALSI: Cunosc cateva lucruri despre tine. PRIETENII ADEVARATI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale. PRIETENII FALSI: Te vor lasa in urma daca asa a facut si restu lumii. PRIETENII ADEVARATI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru ca te-a lasat in urma. PRIETENII FALSI: Vor la usa de la intrare. PRIETENII ADEVARATI: Intra direc in si spun "AM AJUNS ACASA!" PRIETENII FALSI: Sunt pentru o perioda. PRIETENII ADEVARATI: SUnt pe viata. PRIETENII FALSI: Iti vor lua bautura de la nas cand vor crede ca ai baut destul PRIETENII ADEVARATI: Se vor uita la tine cum te impiedici peste si vor spune "Termina-ti bey paharu de baut si ca nu inrosim alcoolu'." PRIETENII FALSI: Te vor barfi celor care te barfesc pe tine. PRIETENII ADEVARATI: Le va rupe muia. PRIETENII FALSI: Vor ignora mesajul asta
PRIETENII ADEVARATI : Nu o vor face...

Quotes...notes...

Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta. (N. Iorga)
Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea. (Georges Brassens)
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici. (Maurice Coyaud)
Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. (Jack Penn)
Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. (Peter O'Toole)
Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare. (Tudor Musatescu)
Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili. (Ernest Hemingway)
Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy)
Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti. (David Dunham)
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta. (legea lui Moisil)
Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate. (George Wolinski)
Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet. (Papa Ioan al XXIII-lea)
Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach)
E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. (Jules Renard)
Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham)
Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei. (Sigmund Freud)
Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta. (Andy McIntyre)
Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura. (ClaireMartin)
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)
Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul. (Jean Grenier)
Oboseala si lenea au aceleasi simptome. (Bissane de Soleil)
Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le. (Gelu Negrea)
A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune. ( Cicero )
Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide. (Max Jacob)
Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere)
In politica, prostia nu e un handicap. (Napoleon)
Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta. (Woody Allen)

fumez pe întuneric demult nu ma mai întreb cum am ajuns eu aici am fost dintotdeauna punct si virgula nu am prea multe amintiri si nici un vis doar învat cum sa-mi cos ranile de la mâna dreapta cu mâna stânga...uite dragul meu acum stau întinsa pe jos fac cerculete de fum as veni pâna la tine dar nu stiu sa merg pe apa n-am stiut niciodata.acum am aprins veioza si ma joc cu umbra mea de-a mine însami ...am sa pierd întotdeauna am pierdut la jocul asta uite , dragul meu, acum am 21 ani tocmai m-am ras în cap si mi-am facut un tatuaj, tocmai am murit dar nimeni nu mai crede asta nici macar eu

Tarmuri

E noapte acum.Ma obisnuisem cu noptile petrecute impreuna, uitandu-ne la filme, privindu-ne minute in sir, facand dragoste, vorbind despre copilarie si infinit, desenand linii si puncte, vorbind necuvinte...Ai aparut nefiresc in viata mea.Ai dat peste cap linistea din mine si-ai reinventat-o.Ceva s-a schimbat in mine si nu stiu ce.Poate tu.Ochii mei oglinditi in ochii tai, mainile mele inclestate in mainile tale, buzele noastre care se ating la nesfarsit, imaginea ta oglindita in ochii mei umezi si imaginea mea oglindita in ochii tai blanzi, repetate la nesfarsit, ca niste replici dintr-o drama de Shakespeare.As putea inchide ochii acum si as simti nisipul din Sahara in palmele mele sau primul meu concert de pian...Ti-as putea spune la nesfarsit ca te iubesc si totusi nu ar insemna nimic, sunt niste cuvinte atat de insignifiante in fata intensitatii cu care o simt.Langa tine simt ca traiesc mitul unui androgin trunchiat, o imbratisare dintr-o statuie de Brancusi careia-i lipseste o dalta, o partitura fara bemol...ceva atat de simplu si totusi atat de sublim.Ma intreb ce vom face cand mainile noastre vor ajunge la capatul dragostei noastre.Ma vei uita?Iti vei aminti?Te vor bantui franturile soaptelor mele?Oare am fost intotdeauna unul in mintea celuilalt?De cat timp traiesti in mine?Stiu ce vrei sa spui, ce simti, ce gandesti, parca vad pe fruntea ta trecand un tren plin cu ganduri si cuvinte, un puzzle pe care-l dezleg mereu, hieroglife lizibile si inteligibile...Iti stiu tristetile, iti stiu nefericirile, iti stiu bucuriile, iluziile, luptele cu tine insuti si cu cei din jur.Si asta pentru ca mi le stiu pe ale mele, si asta pentru ca ma cunosc.Simt ca te cunosc de o viata, de cand ne-am pus amandoi mainile pe plita si ne-am ars palmele.De la prima zapada pe care am vazut-o copii fiind si pana la prima dragoste.Camera mea miroase a zambile mov...si a tine.Simturile mele s-au ascutit intr-atat de o saptamana incoace, incat pot sa iti simt prezenta chiar si de aici.Vreau un rasarit cu tine pe o plaja pustie, cu briza si pescarusi adormiti.In clipa de fata am certitudinea ca esti singurul pentru care cuvintele "dor" si "te iubesc" au sens.Si chiar daca nu este un gand impartasit si de catre tine, conteaza ca exista.Abdic in fata ta de la tot.Si chiar daca uneori cuvintele tale imi par preambulul unei despartiri, si chiar daca toate tarmurile sunt pline, si chiar daca minutul langa sau fara tine imi pare o eternitate inmultita cu neantul, vei trai mereu in mine.Oricat de departe am fi unul de celalalt, voi sti mereu ca tu esti o parte din mine si eu o parte din tine.Ca am facut, spus, gandit si simtit aceleasi lucruri, in aceeasi clipa.Impreuna vom trai pentru totdeauna.Nu e suficient sa traim numai unul in sufletul celuilalt, si nici numai unul in mintea celuilalt.Noroc ca noi doi, intr-un mod inexplicabil, le avem pe amandoua.Chiar daca acum nu ti se mai pare asta, chiar daca uneori uiti, tu singur, prin ceea ce reprezinti, ma amintesti in subconstientul tau.Mi-a fost atatia ani teama, am fost mereu atat de pierduta, eram stanca aia calatorind pe nesfarsitul unui ocean, mereu haituita, mereu infrigurata, mereu neinteleasa, mereu avida de impartasirea mea in cineva, dar acum nu.Si timpul va trece, vor veni si alte amintiri, si alta dragoste, si alte confruntari cu sinele din noi...dar am convingerea ca, la un moment dat, vom rascoli prin cenusa amintirilor si ne vom regasi, macar pentru o clipa.Ti-as scrie acum definitia clipei, o definitie fizica, plina de cifre neintelese..dar am uitat.Am uitat tot mai putin pe mine.Tu ma faci sa nu ma uit pe mine insami niciodata.Ai reusit ce am vrut eu sa fac, mi-ai luat-o inainte.Cum ai facut nu stiu, dar am certitudinea ca tu ai scos la iveala din mine tot ce aveam mai bun.Mi se pare ca noi doi nastem marea.Mereu.Cand ne privim, cand ne auzim gandurile, cand facem dragoste, cand ne certam, cand plangem, cand zambim sau radem in hohote.Noi nastem marea.Intre noi se sparg asurzitor valuri nesfarsite sau calatoresc domol talazuri mii.Numai tarmul nu-l vom atinge impreuna..Ne vom inalta si vom recadea ca si valurile, pana cand vom disparea fiecare in coltul lui de mare, visand la petecul lui de tarm.Asta iti doresc.Ca dupa lungul periplu al vietii, sa atingi tarmul visat si sa-l coplesesti ca valurile care uda nisipul fierbinte si-l topesc sub puterea lor.Si totusi, tarmul meu ai fost tu.