Umbra

AM CALCAT PE URMA PASILOR TAI
PANA TI-AM DEVENIT UMBRA.

Umbra

AM CALCAT PE URMA PASILOR TAI
PANA TI-AM DEVENIT UMBRA.

Ce-ai spune daca

ce-ai spune daca ar trece sase ani
si ne-am intersecta pe o trecere de pietoni?
si ne-am privi in ochi?
ce-ai spune daca mi-ar curge o lacrima din ochiul stang
si tie una din ochiul drept?
ti-ai aminti de mine?
ai sti cine sunt?
as tine un copil de mana
n-as purta verigheta
as parea fericita
si poate nu as fi.
ce-ai spune daca m-as opri in mijlocul trecerii de pietoni
ca sa te privesc mai bine?
ca sa-mi amintesc de noi,
de un sarut perfect,
de o noapte sublima,
de cuvintele tale,
de soaptele mele?
ce-ai spune daca ti-as spune ca te iubesc?
m-ai iubi si tu?
ai fi indiferent?
ti-ai aminti?
m-ai ignora?
m-ai uita?
nu.
doar ai tacea.si mi-ai spune totul.
pentru ca te-ai uita in ochii mei
si te-ai vedea pe tine.

Cand ma spanzuri de ceata

cand ma spanzuri de ceata
norii imi imbratiseaza caderea
un ciot de curcubeu mi-a imbracat ranile sangerande
din pieptul noptii mi-am crucificat sufletu.
lcand mi-ai strigat numele ....
a fost mai mult decat o furtuna
ecoul vocii tale
m-a torturat mereu...
ca un vulcan ce mi-a tot ars timpanul
cu lava lui...
am fost a tuturor si-a nimanui.
mi-e-atat de dor de tine azi,
si ieri mi-a fost
si maine iar.
o poza doar cu tine pe pereti.
sa o lipesc am vrut si-n calendar.
imi amintesc de tine azi.
si ieri mi-am amintit
si maine iar.
sa vad doar clipele frumoase
am vrut.dar este in zadar
de ceilalti nu-mi mai pasa azi.i
eri mi-a pasat,
nu stiu de maine..
si ce va fi doar tu sa-mi zici
rostind cuvantul apasat.
Mi-e dor de tine...Stiu doar ca astazi te iubesc.
Ieri mi-ai placut, dar maine te ador.
Azi plec.
Ieri doar am stat
Si maine voi fi doar un gand
In calea unui om ca tine.

Vid

Mi-e frate codrul
Sora mi-este marea...
Cu muntii ma-nvelesc cand imi e frig...
In brate strang campiile si zarea
Ecou sunt peste dealurisi te strig
...Sunt luciul apei care se-odihneste
Sub salcia care picura duios.
Esti vantul care bate nebuneste
Si-ntoarce visul meu cu susu-n jos
.Eu?...Tu...?sau amandoi?poate niciunul...
sau poate noi...nu vom mai fi candva ai nimanui.
de iti voi fi pacat...tu fii nebunul...
ce ma va duce in abis, hai-hui...
doar codrul, muntii, marea si cu minevom invata iubirea pe de rost
Nimic nu este dincolo de tine
Cum inaintea ta, nimic n-a fost.

Mai este timp

Mai este timp...
Mai este timp sa te strang la piept in albastrul tau sa ma pierd lin
Luand in palma munti de trandafiri uscati
Sa te mai caut printre ei..
Mai este timp destul sa te iubesc...
Din crestet pana-n talpi si sa mai pot.
S-acopar tot ce esti cu nopti fierbinti
ce n-or mai vrea din mine sa te scot...
e timp destul pe buze sa mai am
sarutul tau ametitor de bland
si ne-ntrerupt sa te culeg din flori
apoi sa te sadesc la mine-n gand...
da, este timp...
tu de ce crezi ca nu-i?
si chiar de nu-i , voi scotoci-n abis
pe tampla noptii sa te pot iubi
pe-aceeasi stea...la margine de vis.

N-am scris nicio poezie pentru tine

Iar singura ma simt in lumea largaS
i putreda de orice sentiment.
Intreaga mea istorie esti tu
Inainte de tot, esti tu.
n-am scris niciodata pentru tine.
n-am scris niciodata...o poezie pentru tine.
dar daca as scriear muri toate poeziile din lume.
cand mi-ar citi poezia ce te canta cum esti tu.
n-am scris niciodata o poezie pentru tine
pentru ca nu vreau sa mi te fure...metafora vietii mele
in valtoarea ei de versuri.
sa te inghita si sa ma lase..
.singura in fata cuvintelor mele surde.
n-am scris niciodata pentru tine...pentru ca
in fiecare zi iti scriu cu sufletul...in atingeri secrete
nopti fierbinti si dezmierdari in zori de zi.
n-am scris pentru ca...nu stiu sa scriu pentru tine.
cere-mi sa scriu pentru oricine altcineva...dar nu pentru tine.
cum pot sa scriu pentru tine
cand eu sunt semnul de intrebare ce te incolaceste zilele noptile
si se ineaca tot mai mult in misterul tau...?
Nu pot si nu stiu sa scriu....pentru ca nu s-au inventat inca acele cuvinte pe care numai noi doi sa le stim.si cu care sa inventam o limba doar a noastra.N-am scris niciodata o poezie pentru tine...dar daca as scrie...ar muri toate poeziile din lume cand mi-ar citi poezia ce te canta asa cum esti tu.

Am impuscat

as putea scrie viitorul in pielea cazuta a obrajilor tai.
as putea impusca generatii de ingeri goi si nestiutori numai pentru o zi....
o intreaga zi cu mine si cu tine
de dimineata pana seara si de seara pana dimineata
mi-ar fi de-ajuns decenii-ntregi si-apoi
s-ar termina
si-as vrea sa-mpusc iar ingeri goi
dar nu mai sunt,
i-am impuscat pe toti.
e moarta dimineata.plang florile cu lacrimi de-abanos
sughitand durerea ofilirii.
plang copacii cu frunze-mbatranite pe drumuri pustiite
plange cerul cu oceanele lui inecand tarana.plang toate culorile
ca se topesc in seninul curcubeului.
plang visele ce nu au gustat adevarul.
plang zambetele de cretade pe mastile din jur...
ca-s sufocate de adevaratul chip.
plang nerostitele cuvinte.ca au lasat nescrise-ntregi romane.
plang iubirile neimpartasite ca doar au fost.
plange trecutul.
ca s-a impietrit in timp.
plang amintirile.ca sunt captive in uitare.
plang ochii mei.ca mi-ai decojit sufletul de aripi.
plangi tu.
ca te-am lasat sa te usuci, sa mori a doua oara.

Vand existenta

vand existenta.
imi vand existenta telurica
.e poleita in iluzii.si are si-amintirea de-a trai absent.
si amintirea de-a iubi sublimsi amintirea de-a fi iubit pe jumatate.
si broderii de lacrimi aruncate peste zambete .
vand existenta.pe un buchet de stele nenascute.
imi caut un cumparator astral
la un targ de pe-o galaxie indepartata
unde mercenarii jongleaza cu suflete macinate de viata
imi vand existenta telurica
crucificata peste lacrimi aruncate peste zambete si peste iubire si peste jumatate din iubire
amintirea de a cauta printre ruinele din mine
imi vand existenta telurica poleita-n iluzii pe cateva monede de lumina
cu care sa-mi cumpar un loc
in cimitirul sufletelor.

Cea mai frumoasa poezie

cea mai frumoasă poezie e asta
în care eu nu spun mare lucru.e linişte.

oamenii îşi zâmbesc printre cârje şi fiarele dorm cu motoarele stinse.tu eşti.lumea salută din mersul ei puţin obosit. copiii se ţin de mâna bunicilor.câinele galben doarme pe-o parte ca un om. habar n-are.tu eşti.unele zile sunt mai importante ca altele.azi e o zi importantă. nu m-am gândit decât o singură data la moarte dar nu ca la un sfârşit. m-am gândit ca la o ieşire în caz de incendiu. în caz că tu nu ai fi.dar eşti. ziua are cârje albastre. pe atelă am desenat ghiocei şi o inimă. am avut loc şi pentru o casă.câinele galben l-am făcut cu albastru.aş putea să scriu azi cea mai frumoasă poezie. e o zi importantă. cum să nu. cum să nu.

Du-te vreme, vino vreme!

Uita de mine

Aş putea să-ţi cânt frumuseţea în versuri glazurate cu frişcă.
Aş putea să-ţi spun
aş fi lipsita de viaţă dacă n-ai exista în viaţa mea,
am ruinat tot ce-am adorat mai puţin decât pe tine,
am trăit degeaba pană te-am cunoscut,
foloseşte-mă şi-apoi aruncă-mă ca pe-un chiştoc...
Uita de mine.
Subconstientul tau e obisnuit cu stingerile.
Lasa-ma sa zac intr-o rigola rece, alaturi de alte chistoace, inconjurat de praf.
Grabeste-ti pasul spre alta rigola, traieste murind ca un personaj de tragedie greaca.
Asfaltul pare mai rece azi. Si praful ma ineaca.
Pe unde-oi fi?
Ma trezesc gafaind, transpirat, fantasmele Hypnosului m-au alergat noaptea trecuta cu numele tau pe buze.
Pe unde esti?
Si toate tarmurile sunt pline, si toate orizonturile s-au ingustat aici pe asfalt.
Imi placea mai mult cand ma duceai la gura ta si ma sorbeai in nestire.
Pe unde vei mai fi?
gandurile-mi curg din creieri, se scurg pe buzele mele putrezite si te cauta.
Astept un ecou.
Uneori imi intorc fata spre urma ultimilor tai pasi si incerc sa iti sechestrez mirosul in amintirea mea.
Dar lasa-ma sa zac, de ce nu ma lasi?
Azi mi-am lovit privirea de un ciob deloc strain, s-a desprins nefiresc din ceva.
Ai trecut pe aici, ti-a cazut oglinda si s-a spart.
Te-am simtit langa mine si m-am gandit sa te ingrop.
Te adun ciob cu ciob si te fac inapoi ce erai.
Oare ai fost? Oare mai esti?
Trotuarele sunt pline de tine, rigolele pline de mine,
Ne intersectam asa des. Si totusi suntem paralele.

Terra Incognita

uneori pe acoperisul casei noastre se odihneste un albatros el stie ca în inima mea vuieste mareasi ca oasele mele fragile sunt cladite din scoici cântatoare prin venele mele se alearga delfinii de dimineata pâna seara...si mai stie ca întotdeauna apari tu cu o armada de corabii de hârtie, cautând în mine mereu o îndepartata terra incognita în urma voastra pescarusii va prind din aer iluziile ca pe niste pesti zburatori.uneori pe acoperisul casei noastre se odihneste un albatros.el stie ca în inima mea cineva vâneaza balene

habar nu am

nu stiu sa scriu versuri frumoase poeme de iubire sau mai stiu eu ce ...uite cum vad eu iubirea acolo esti tu aici sunt eu între noi e un aer de vata de sticlaaici unde-s eu nu începe nimic totul e trait e fumat din când în când mai sângereaza câte o rana unde esti tu nu stiu ce este nu am fost niciodata de partea cealalta nici nu ma intereseaza ce este uite cum vad eu iubirea asta: tu îmi dai totul iar eu îti dau ramasitele totului tau altfel...nu am ce sa-ti ofer s-ar putea sa îti placa oricum când te vei trezi eu nu voi mai fi acolo te vei întreba daca am fost vreodata vei avea un gust de ceata amara în gura o inima mai putin