suntem două eternităţi

care vrem să devenim clipe

vântul trage cu mitraliera prin trupurile noastre

cernând carnea de transpiraţie

pentru noi cerul începe

de unde se termină asfaltul.

ne lăsăm hainele să cadă

la uşa de ploaie ce ne aşteapta

ne scuturăm palmele de liniile vieţii

pe deasupra

cât să întinzi mâna

soarele merge ca un acrobat pe sârmă

în acest timp

oamenii îşi trag ciorapii peste glezne

îşi pun pantofii şi se duc la slujbe

somnoroşi

ca în prima lor zi de viaţă