Tarmuri

E noapte acum.Ma obisnuisem cu noptile petrecute impreuna, uitandu-ne la filme, privindu-ne minute in sir, facand dragoste, vorbind despre copilarie si infinit, desenand linii si puncte, vorbind necuvinte...Ai aparut nefiresc in viata mea.Ai dat peste cap linistea din mine si-ai reinventat-o.Ceva s-a schimbat in mine si nu stiu ce.Poate tu.Ochii mei oglinditi in ochii tai, mainile mele inclestate in mainile tale, buzele noastre care se ating la nesfarsit, imaginea ta oglindita in ochii mei umezi si imaginea mea oglindita in ochii tai blanzi, repetate la nesfarsit, ca niste replici dintr-o drama de Shakespeare.As putea inchide ochii acum si as simti nisipul din Sahara in palmele mele sau primul meu concert de pian...Ti-as putea spune la nesfarsit ca te iubesc si totusi nu ar insemna nimic, sunt niste cuvinte atat de insignifiante in fata intensitatii cu care o simt.Langa tine simt ca traiesc mitul unui androgin trunchiat, o imbratisare dintr-o statuie de Brancusi careia-i lipseste o dalta, o partitura fara bemol...ceva atat de simplu si totusi atat de sublim.Ma intreb ce vom face cand mainile noastre vor ajunge la capatul dragostei noastre.Ma vei uita?Iti vei aminti?Te vor bantui franturile soaptelor mele?Oare am fost intotdeauna unul in mintea celuilalt?De cat timp traiesti in mine?Stiu ce vrei sa spui, ce simti, ce gandesti, parca vad pe fruntea ta trecand un tren plin cu ganduri si cuvinte, un puzzle pe care-l dezleg mereu, hieroglife lizibile si inteligibile...Iti stiu tristetile, iti stiu nefericirile, iti stiu bucuriile, iluziile, luptele cu tine insuti si cu cei din jur.Si asta pentru ca mi le stiu pe ale mele, si asta pentru ca ma cunosc.Simt ca te cunosc de o viata, de cand ne-am pus amandoi mainile pe plita si ne-am ars palmele.De la prima zapada pe care am vazut-o copii fiind si pana la prima dragoste.Camera mea miroase a zambile mov...si a tine.Simturile mele s-au ascutit intr-atat de o saptamana incoace, incat pot sa iti simt prezenta chiar si de aici.Vreau un rasarit cu tine pe o plaja pustie, cu briza si pescarusi adormiti.In clipa de fata am certitudinea ca esti singurul pentru care cuvintele "dor" si "te iubesc" au sens.Si chiar daca nu este un gand impartasit si de catre tine, conteaza ca exista.Abdic in fata ta de la tot.Si chiar daca uneori cuvintele tale imi par preambulul unei despartiri, si chiar daca toate tarmurile sunt pline, si chiar daca minutul langa sau fara tine imi pare o eternitate inmultita cu neantul, vei trai mereu in mine.Oricat de departe am fi unul de celalalt, voi sti mereu ca tu esti o parte din mine si eu o parte din tine.Ca am facut, spus, gandit si simtit aceleasi lucruri, in aceeasi clipa.Impreuna vom trai pentru totdeauna.Nu e suficient sa traim numai unul in sufletul celuilalt, si nici numai unul in mintea celuilalt.Noroc ca noi doi, intr-un mod inexplicabil, le avem pe amandoua.Chiar daca acum nu ti se mai pare asta, chiar daca uneori uiti, tu singur, prin ceea ce reprezinti, ma amintesti in subconstientul tau.Mi-a fost atatia ani teama, am fost mereu atat de pierduta, eram stanca aia calatorind pe nesfarsitul unui ocean, mereu haituita, mereu infrigurata, mereu neinteleasa, mereu avida de impartasirea mea in cineva, dar acum nu.Si timpul va trece, vor veni si alte amintiri, si alta dragoste, si alte confruntari cu sinele din noi...dar am convingerea ca, la un moment dat, vom rascoli prin cenusa amintirilor si ne vom regasi, macar pentru o clipa.Ti-as scrie acum definitia clipei, o definitie fizica, plina de cifre neintelese..dar am uitat.Am uitat tot mai putin pe mine.Tu ma faci sa nu ma uit pe mine insami niciodata.Ai reusit ce am vrut eu sa fac, mi-ai luat-o inainte.Cum ai facut nu stiu, dar am certitudinea ca tu ai scos la iveala din mine tot ce aveam mai bun.Mi se pare ca noi doi nastem marea.Mereu.Cand ne privim, cand ne auzim gandurile, cand facem dragoste, cand ne certam, cand plangem, cand zambim sau radem in hohote.Noi nastem marea.Intre noi se sparg asurzitor valuri nesfarsite sau calatoresc domol talazuri mii.Numai tarmul nu-l vom atinge impreuna..Ne vom inalta si vom recadea ca si valurile, pana cand vom disparea fiecare in coltul lui de mare, visand la petecul lui de tarm.Asta iti doresc.Ca dupa lungul periplu al vietii, sa atingi tarmul visat si sa-l coplesesti ca valurile care uda nisipul fierbinte si-l topesc sub puterea lor.Si totusi, tarmul meu ai fost tu.