Asteptare

Si totusi, orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata...Asteptam dinainte de a ne naste sa ne nastem, asteptam cand ne nastem sa ne facem mari, apoi asteptam sa iubim, asteptam poate mai des sa fim iubiti, asteptam sa ne realizam, asteptam metroul, taxiul, la cozile din magazine, asteptam sa fim impartasiti la biserica, asteptam sa murim...Toate clipele din lumea asta nu sunt decat franturi din noi.Am invatat ca uneori, daca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.Am invatat ca daca iubesti pe cineva asteptarea e mai dureroasa decat certitudinea dragostei neimpartasite.Am invatat caorice viciu nu te face sa uiti, ci sa iti amintesti mai des de nefericire.Am invatat ca desi exista suflet, exista si constiinta.Am invatat ca poti vedea in ochii cuiva galaxii intregi si totusi nicio stea nu iti apartine.Am invatat ca dragostea adevarata poate topi un ghetar si poate starni furtuna in desert.Si totusi, nu am invatat un lucru: nu e suficient sa iubesti ca sa fii iubit.Cata luciditate, atata existenta, si tot atata drama.Imi aduc aminte de copilarie uneori.Ma privesc in oglinda, ma aud vorbind, ma privesc prin ochii celor din jur si nu ma recunosc.Unde sunt eu?Care eu?Eu ... eu-l de-acum sau cel de-atunci...?Si timpul se scurge, si nu ma recunosc si nu ma regasesc si nu stiu ce sa fac...Ceva s-a schimbat in mine.Am ucis ultima urma de nepasare care mai exista in sufletul meu.Am ucis dragostea, amintirile, timpul si spatiul.Tot ce mi-a mai ramas ar fi galaxia din ochii tai.As vrea sa reinventez "te iubesc"-ul acestei lumi, sa-l transform in stea si sa-l arunc in galaxia ta.Si nu pot.