Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor
si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina ma imulte informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri,
dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase,
dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,corpuri supraponderale si pastile
care îti induc oric estare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare
si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza,
pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine
pentru ca aceasta este singura comoara pecare o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
miercuri, 17 septembrie 2008
miercuri, 20 august 2008
"La multi ani!" MIE...
Nu primesc daruri niciodata doar obiecte simbolice
La multi ani si-un cactus ce înfloreste o data la sapte ani
M-ai adus pe lume acum o suta de vieti
De ziua numelui am prins radacini în parcul din fata garii
De ziua numelui am prins radacini în parcul din fata garii
Asteptând sa treaca trenul care aduce sperantele ambalate în ani.
Sa cumpar una pentru tata pentru mama pentru tine, copilul meu nenascut
De-as putea sa ma misc sa nu simti când ma clatina privirea peste vagoane
Am obosit sa stii.
Am obosit sa stii.
Sunt prinsa în sol de secole un ierbar prafuit acum fara valoare.
Te miri ca nu am vârsta suficienta sa te ocrotesc cum as dori
Sa-ti spun cât îmi esti de drag ar fi o risipa de vremuri
Ti-as spune însa o poveste despre cum sunt oamenii batrâni
Nostalgici cu aplecare spre tulpina
Ai întelege tu de ce pamântul este un cer mai mare?
Fâsiile de suflet smulse din singuratate
Asteapta prima noastra roua.
Din nelinistitul freamat al nisipurilor miscatoare
Se nasc întrebari ancorate de buze arse,
Vag umezite de raspunsuri nerostite.
Te-am cautat în vis,
Te-am cautat în vis,
spulberat în rasaritul
Soaptelor tale de dragoste,
Nestavilite valuri spre eternitate.
Ascunsa în causul palmelor tale
Îmi sorbi apa vie, izvor de cascada.
Abandonata zvâcnirilor
Abandonata zvâcnirilor
Devin harpa de alintari.
Valurile tale îmi susura
Sfintindu-mi tainele,
Armonice imnuri scrijelite pe trup.
Suntem geneza cuvântului nou,
Suntem geneza cuvântului nou,
Dor de tine, dor de mine, dor de noi.
Contratimp
Decât astfel mai bine cum era sa fie
odata cu somnul meu se vor demola cuiburi
cronometrele au început de la Cronos si nu de la Metru
tu stii câta înghesuiala e la mine în suflet
pleoapa peste pleoapa se va face cântec
în forme de acordeon ni se vor relaxa simturile
ochi de fiara definind tablouri
îmi voi bate nerabdarea în cuie
în alte moduri ma va gâdila lumina pe barbie
iar daca presul de la usa ar fi fermecat
as zbura sa strâng trifoi de pe luna
la sfârsitul fiecarui timp
Noi toti împreuna vom face istoria
nu pot sa respir în foaia asta de staniol
neadevar este doar ambalaju
l pâna la o noua deshumare eu ramân în gulerul tau împînzit de molii
e lupta contratimp în orice suflet de pe terra
Taceri
Mi-ai spus ca am corpul alb ca un trup de fildes,
mi-ai spus ca norii arunca cu bulgari de spuma în batrâni si copii,
mi-ai spus ca tacerea coboara în mine ca un fluture negru,
mi-ai spus ca am în sufle
tprovizii de culori si romanite
..........................................
îti spun ca devii o stana de piatra
printre clipele care se izbesc de gol,
îti spun ca ai în loc de suflet un sfinx zgribulit,
îti spun ca setea ta de cer
a fost prea adânca,
îti spun ca vei ramâne singur
ca un câine care urla la luna
...............................................
ne-am spus...
..de azi înainte toate misterele lumii s-au prabusit.
vineri, 15 august 2008
E prea tarziu
E prea târziu
Să fii,să fiu
Gol şi pustiu,
Să ne avem
Şi nu vedem,
E prea târziu.
E prea târziu
Să mai pot sta
În mintea ta,
Să te iubesc,
Să mă rănesc,
E prea târziu.
E prea târziu
De multă vreme,
De prea devreme
E prea târziu.
suntem două eternităţi
care vrem să devenim clipe
vântul trage cu mitraliera prin trupurile noastre
cernând carnea de transpiraţie
pentru noi cerul începe
de unde se termină asfaltul.
ne lăsăm hainele să cadă
la uşa de ploaie ce ne aşteapta
ne scuturăm palmele de liniile vieţii
pe deasupra
cât să întinzi mâna
soarele merge ca un acrobat pe sârmă
în acest timp
oamenii îşi trag ciorapii peste glezne
îşi pun pantofii şi se duc la slujbe
somnoroşi
ca în prima lor zi de viaţă
joi, 14 august 2008
NOI
inima mea este o cameră
în care tu poţi trăi fericit
atât de fericit încât să uiţi de mine
cum mă simt
din când în când îmi trec libărci prin suflet
cum mă simt
din când în când îmi trec libărci prin suflet
cu viteza sângelui
ăsta e refluxul
ăsta e refluxul
atunci între noi se face loc gol cât pentru un deşert
cum mă mai simt
parcă aş fi cearşaful care îţi acoperă trupul în serile de vară
ăsta e fluxul
cum mă mai simt
parcă aş fi cearşaful care îţi acoperă trupul în serile de vară
ăsta e fluxul
atunci ne unim
devenim unul şi acelaşi lucru
a te ţine de mână
a te ţine de mână
înseamnă să mă urc din mers în pulsul tău
ca într-un tren
dar asta îmi doresc atât de mult
dar asta îmi doresc atât de mult
încât am ajuns să arunc în lacuri toate monedele sufletului meu
ştii
ştii
atunci când mă uit prin binoclu
vreau să mă văd pe mine făcând semne de fericire
şi tu să fii cumva în ochii mei
şi tu să fii cumva în ochii mei
marți, 12 august 2008
luni, 11 august 2008
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Ca dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filosofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată
Altfel de dragoste am trăit eu
În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
Am fost devorata
De patimi reale,
Şi nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roşie,
De care s-au învrednicit toţi actorii.
Eu însami am ceva teatral
În fiinţa mea.
Dar eu nu sunt actorul
,Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâţia.
Poate si tu te vei regasi
Poate si tu te vei regasi
În poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
Şi nu pot.
Nu există propriu-zis experienţă umană,
Nu există propriu-zis experienţă umană,
Nimic nu e valabil decât o singură dată,
Ca o seringă în vremea modernă.
Totul se aruncă după folosinţă,
Inclusiv dragostea unui poet
Citită în cărţile lui.
Nici Biblia nu foloseşte,
Nici Biblia n-are un conţinut exemplar,
Experienţa din Cântarea Cântărilor
Se pierde ca un proces verbal de şedintă,
Nu e nimic de făcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decât plăcerea estetică.
Eu simt autorul tragediei
Eu simt autorul tragediei
Eu declam împreună cu actorii,
Eu fac fibrilaţie la inimă odată cu regizorii,
Eu aplaud şi huidui împreună cu spectatorii
,Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului
În acest final de veacÎn care dragostea
A ajuns atât de prost vandabilă.
Se joacă, dragii mei,
Se joacă, dragii mei,
Tragedia dragostei
În faţa scaunelor goale.
Murim şi nimeni nu se uită la noi,
Actorii turbează pe scândura goală
Şi poate ca de-atâta singurătate
În sălile în care joacă
Ei încep să ia în serios
Rolurile din tragedia dragostei.
N-a fost chip să scap de aceste cuvinte,
A trebuit să vi le spun
Geloasa pe Shakespeare,
Care a avut răbdarea
Să-şi omoare toţi eroii,
Stiind
Că vă fi absolvit de marea lui vină
Pentru că, între timp, oricum,
Toţi aveau să moară,
De moarte firească.
Dragostea mea are un aspect
Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
În romantismul ei
Desuet şi expresionist.
Iubesc
În numele tuturor umilinţelor,
Şi al tuturor aşa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fără de lege.
Vai mie, autor de tragedii,
Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o să se predea
Lecţii de literatură universală
Pe textele mele,
Biată autopsie,
Vinovată şi impudică autopsie,
Câti din voi, care vă veţi supăra pe copiii voştri
C-au luat note mici
La lecţia asta,
N-aţi fi azi în stare
Să mă ucideţi
Pentru poezia de dragoste
La care nu copiii voştri, ci voi aţi putea rămâne repetenţi.
Vă voi trece clasa,
Vă voi trece clasa,
Pe voi şi pe femeile voastre,
În faţa cărora îngenunchez
Pentru sfânta răbdare pe care o au cu voi
Şi pentru misterul care ne leagă.
Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
Veţi supravieţui în poezia mea,
Şi poate mai mult în pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementată
Prin vreo hotărâre a Consiliului de Miniştri.
Bietii mei prieteni...Scriu poezie de dragoste
Şi ştiu că n-am nici o şansă
În timpul vieţii mele.
Sunt făcuta să par altceva,
Suport interdictia de a vă fi unul din semeni,
Teatral uneori
Pentru că-n clădirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata muniţia, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru că în oraşul nostru
Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeţi
Întrucât primaria e plina de funcţionari.
Iar pe voi, fraţii mei tineri,
Pe voi, care mă veţi ciţi crezând
Că veţi avea ceva de învăţat din poezia mea de dragoste
Vă rog, nu pariaţi prea mult
Pe această iluzie.
Nimic nu se învaţă de la nimeni
Până când nu înveţi acel lucru
Din propria ta experienţă.
Voi mă veţi iubi
Abia după ce
Veţi ajunge-n situaţia mea.
Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e iniţiere,Î
n versurile mele nu veţi găsi
Descrise somptuos
Poziţiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneză.O, nu.
Toată poezia mea de dragoste
E o imensa vatră de cenuşă
La temelia unui rug
Ce arde încă.
Luaţi această carte-n mâini,
Această machetă a unui teatru tragic,
Iubirea e tragică.
Pentru că iubirea e moarte,
Iubirea e tragică
Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată,
Măreaţă cum e
Măreaţă cum e
În scriitura pe care au învăţat-o,
Dar abia aşteaptă să coboare
Dupa ce şi-au îmbrăcat hainele de stradă
În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor
Iubire de oameni.Î
n sală pe fiecare-l aşteapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fată pură plânge,
Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
Se sărută pe scenă cu o actriţă.
Vai, eterna contradicţie
Dintre artă şi viaţă!
Nu vă luaţi după spusele mele, ci după cele scrise
Nu vă luaţi după spusele mele, ci după cele scrise
Citiţi cartea mea
Când viaţa v-a obosit de-ajuns într-o zi,
Eu nu am pretenţia să vă învăţ nimic,
N-am decât orgoliul de-a mă alatura
Cu toată cenuşa distrugerii mele
Cenuşilor voastre,
Căci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea începe
Iaraşi ... Lumea.
Iubiti-va, iubiti-va pana nu veti mai fi!
Aruncati totul mai putin iubirea.
In afara de ea, totul!
Chiar şi această carte care nu are decât meritul
Că aparţine unui om
Care în viaţa lui, deşi n-a avut norocul
Să facă dragoste pe nici un tun,
Să facă dragoste pe nici un tun,
Când n-a dormit şi n-a scris,
A iubit
Cu disperarea condiţiei umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Şi cu dăruirea muribundului.
Facă-se profeţia mea,
Facă-se profeţia mea,
Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea!
Era o vreme
În care învingeam timpul cu o mângâiere,
Fumam chistoace la colt de strada,
Ne îmbatam cu bere ieftina
Învatam sa pretuim lucrurile simple
Si ne înhamam la jugul existentei,
Cu zâmbetul pe buze.
Transmiteam iubirea cu priviri puerile
Ne agatam de pânze de paianjen
Crezând ca sunt lanturile firii,
Simteam nemurirea în prag de seara
Cu ochii înlacrimati de fericire,
Pe buze purtam cuvinte nescrise,
In palme, clipele în doi…
A venit timpul iubirii-n agonie,
A venit timpul iubirii-n agonie,
Iar soarele usuca orice vis,
Bratele mele au devenit stânci,
Ale tale de nerecunoscut…
E seara si ne-a învins timpul,
E seara si ne-a învins timpul,
Sub securea rece a trecerii în doi,
Au ramas în mine bucati mici din tine,
Noptile, hazardul,
Labirintul unui paradis însângerat
nu e nimic rau când ziua se ridica din tacere
un pamânt aspru pe care îl mestec încet
un pamânt aspru pe care îl mestec încet
micul dejun lânga fereastra pe unde soarele intra oblic
mâinile mele vorbesc despre tine,
despre o sete care precipita praful
se asterne peste tot peste oamenii goi
avizi sa ne înfulece când pe unul când pe celalalt
lipesc palmele de pervaz ma sprijin zdravan
absorb lumina...
lucrurile toate astea nu pot fi spuse atât de usor
cum nici despre dragoste nu se vorbeste cu jaluzelele ridicate
stau chircita între prieteni,
stau chircita între prieteni,
se dizolva în mine timpuri,
camerele striate ale tacerii devin suflete spatioase,
tu intra, tu poti intra sa aduni praful, sa îmi dai o cana cu apa asa voi înghiti bulgarii de loess pe care mi-i lasa în fiecare dimineata fantomele
ma desprind de pat cu usurinta lor parca am un corp din abursi toata vederea asupra lumilor se ridica peste frunti peste crestete
nu ma mai tem sa îti vorbesc sa ma risipesc în tine
ma desprind de pat cu usurinta lor parca am un corp din abursi toata vederea asupra lumilor se ridica peste frunti peste crestete
nu ma mai tem sa îti vorbesc sa ma risipesc în tine
Am scris candva impreuna o poezie
cuvintele sunt absorbite de caldura de afara si nu mai pot sa zboare.
tu stai in cada, ascultand picaturile de apa cazand.
eu sunt aici, tu esti acolo.i
ntre noi doi e un aer de vata de sticla
tu esti acolo,
eu sunt aici,intre noi nu incepe decat furtuna.
intre noi nori se cearta si plang
intru-tot se varsa intre noi ramane.
tu stai in cada, ascultand picaturile de apa cazand.
eu sunt aici, tu esti acolo.i
ntre noi doi e un aer de vata de sticla
tu esti acolo,
eu sunt aici,intre noi nu incepe decat furtuna.
intre noi nori se cearta si plang
intru-tot se varsa intre noi ramane.
joi, 7 august 2008
joi, 24 iulie 2008
The Game Within
When you put your hands over your ears you don`t hear me,
When you cover your eyes you don`t see me,
It`s like I`ve never been here and you`ve never known me...
But I`ve never been here and you`ve never known me.
I`m going...fast forward...there`s no one around me, by my side.
So put your hands over your ears, don`t hear me,
Cover your eyes , don`t see me,
It`s like I`ve never been here and you`ve never known me.
When I put my hands over my ears, I still hear you,
When I cover my eyes, I still see you,
It`s like you`ve always been here and I`ve always known you.
When you cover your eyes you don`t see me,
It`s like I`ve never been here and you`ve never known me...
But I`ve never been here and you`ve never known me.
I`m going...fast forward...there`s no one around me, by my side.
So put your hands over your ears, don`t hear me,
Cover your eyes , don`t see me,
It`s like I`ve never been here and you`ve never known me.
When I put my hands over my ears, I still hear you,
When I cover my eyes, I still see you,
It`s like you`ve always been here and I`ve always known you.
Granite
Inima mea este atat de departe
Viata mea este un desert
As fura jumatate din luna…. ca sa fiu cu tine in intuneric.
Stiu ca daca pleci ramane un mare gol
Am vrut sa zbor si am reusit doar cu tine
Deja iti simt lipsa si ma trezesc in lipsa ta,
Si o tacere de neatins se asterne in sufletul meu
Esti o absenta atat de grea
As vrea sa te intalnesc intr-o alta zi
Poate ca nu eu sunt caminul dragostei tale si poate de asta esti asa departe.
Ai iesit din viata mea cu o singura lovitura
Au ramas doar visele ce plutesc in singuratate
Nimeni nu fuge, nimeni nu vorbeste....este aproape o stare de liniste imperfecta
.De undeva de aproape de foarte departe imi vine sa strig si sa sting tristetea unei iubiri neimplinite.
Pe unde vei mai fi, pe unde nu vei mai fi, o sa ma gandesc la asta in unele clipe care-mi vor parea un veac.
joi, 12 iunie 2008
un singur punct.
Nu mai e timp.
S-a scurs pana la ultima farama.
Peretii au amutit,dusumeaua e mancata de carii.
Nu mai e timp de nimic.
Nici de lacrimi, nici de zambete.
Clipa s-a suspendat undeva de tavan, pregatita sa se spanzure.
Ultima tigara s-a stins, chibritele sunt ude, scrumiera s-a spart.
Nu mai e timp.
Cerul e intesat cu stele cazatoare.
Se lasa frigul peste noi.
Nu mai e timp sa ne-ncalzim.
Trebuie sa mergem.
Hai, vino. Tu pe drumul tau si eu pe drumul meu.
Hai sa hoinarim prin lume fiecare de unul singur,
poate ne vom intalni vreodata din intamplare.
Asteapta-ma pe treptele unui templu hindus
cu flori ofilite de 21 de ani.
Eu o sa vin, stii c-o sa vin.
Cu timpul in spate si cu o sticla de ceai in mana.
Cu viitorul pe umeri si cu prezentul pe umerii sufletului.
Nu am alergat mii de km pana la tine, nu te-am cautat mari si tari,
nu te-am visat in fiecare noapte, nimic din toate astea.
Urasc punctele de suspensie.
Sunt alunecoase ca un ulei de corp.
Lasa loc interpretarilor.
Nu poti scrie "te iubesc...", cu puncte de suspensie.
eu iti scriu "te iubesc." , cu punct.
ce altceva mai poti spune dupa ce ai spus tot?PUNCT.
S-a scurs pana la ultima farama.
Peretii au amutit,dusumeaua e mancata de carii.
Nu mai e timp de nimic.
Nici de lacrimi, nici de zambete.
Clipa s-a suspendat undeva de tavan, pregatita sa se spanzure.
Ultima tigara s-a stins, chibritele sunt ude, scrumiera s-a spart.
Nu mai e timp.
Cerul e intesat cu stele cazatoare.
Se lasa frigul peste noi.
Nu mai e timp sa ne-ncalzim.
Trebuie sa mergem.
Hai, vino. Tu pe drumul tau si eu pe drumul meu.
Hai sa hoinarim prin lume fiecare de unul singur,
poate ne vom intalni vreodata din intamplare.
Asteapta-ma pe treptele unui templu hindus
cu flori ofilite de 21 de ani.
Eu o sa vin, stii c-o sa vin.
Cu timpul in spate si cu o sticla de ceai in mana.
Cu viitorul pe umeri si cu prezentul pe umerii sufletului.
Nu am alergat mii de km pana la tine, nu te-am cautat mari si tari,
nu te-am visat in fiecare noapte, nimic din toate astea.
Urasc punctele de suspensie.
Sunt alunecoase ca un ulei de corp.
Lasa loc interpretarilor.
Nu poti scrie "te iubesc...", cu puncte de suspensie.
eu iti scriu "te iubesc." , cu punct.
ce altceva mai poti spune dupa ce ai spus tot?PUNCT.
joi, 5 iunie 2008
Un cufar intr-un pod
Cand ne nastem Sanzienele ne dau ceva. Un blestem sau un miracol de care nu avem nevoie. Defapt Sanzienele ne dau pe noi insine, inchisi intr-un cufar dintr-un pod. Noi suntem blestemul, noi suntem miracolul. Depinde cum si cand ne descoperim. Eu m-am descoperit. Sunt un hibrid.
Nu mai e timp.
Nu mai e timp pentru nimic. Sa dorm, sa alerg, sa privesc un accident oarecare.Nu mai e timp nici macar pentru putina tandrete.Nu am invatat ca uneori, viata e o tarfa oarecare. Pe care o intalnesti o data, o singura data, si careia i-o tragi sau care ti-o trage. Nu am invatat ca esentele sunt in noi. Nu am invatat ca daca iubesti nu esti iubit inapoi. Nu am invatat ca sfarsitul zace in noi si ne pandeste la fiecare pas. Nu am invatat cat sunt de mica fata de multimea in care sunt.Nu am invatat ca teama naste monstri. Nu am invatat ca a fi singur nu inseamna o camera goala, ci o camera plina de oameni goi.Nu am invatat ca dragostea exista doar in carti.Cel putin cea reciproca. Nu am invatat nimic.
Prin urmare, este finalul gandurilor mele aici.
Nu am invatat ca pentru a fi eu, ar trebui sa uit de toti o clipa.
Si pentru ca nu pot uita, nu sunt eu. Sunt mormanul de oameni si neoameni pe care i-am cunoscut. Si tocmai de asta nu vreau sa mai cunosc pe nimeni in afara de mine. S-au dus dracu` toti anii in care asteptam ceva. Asteptarea moare si ea. Nu e provizorie, nu dureaza toata viata. Dureaza o clipa. O clipa pe care noi o tot prelungim, o agonie. Un nimic. Sau un tot. Alegerile stau in noi. Defapt, alegerile corecte stau in noi. Alegerile gresite stau in restul. Dar noi, ce facem noi pentru noi insine? Ma intreb uneori cine sunt. Ma intreb dintotdeauna defapt cine sunt.
Nu mai e timp pentru nimic. Sa dorm, sa alerg, sa privesc un accident oarecare.Nu mai e timp nici macar pentru putina tandrete.Nu am invatat ca uneori, viata e o tarfa oarecare. Pe care o intalnesti o data, o singura data, si careia i-o tragi sau care ti-o trage. Nu am invatat ca esentele sunt in noi. Nu am invatat ca daca iubesti nu esti iubit inapoi. Nu am invatat ca sfarsitul zace in noi si ne pandeste la fiecare pas. Nu am invatat cat sunt de mica fata de multimea in care sunt.Nu am invatat ca teama naste monstri. Nu am invatat ca a fi singur nu inseamna o camera goala, ci o camera plina de oameni goi.Nu am invatat ca dragostea exista doar in carti.Cel putin cea reciproca. Nu am invatat nimic.
Prin urmare, este finalul gandurilor mele aici.
Nu am invatat ca pentru a fi eu, ar trebui sa uit de toti o clipa.
Si pentru ca nu pot uita, nu sunt eu. Sunt mormanul de oameni si neoameni pe care i-am cunoscut. Si tocmai de asta nu vreau sa mai cunosc pe nimeni in afara de mine. S-au dus dracu` toti anii in care asteptam ceva. Asteptarea moare si ea. Nu e provizorie, nu dureaza toata viata. Dureaza o clipa. O clipa pe care noi o tot prelungim, o agonie. Un nimic. Sau un tot. Alegerile stau in noi. Defapt, alegerile corecte stau in noi. Alegerile gresite stau in restul. Dar noi, ce facem noi pentru noi insine? Ma intreb uneori cine sunt. Ma intreb dintotdeauna defapt cine sunt.
miercuri, 4 iunie 2008
Nu credeam sa doara si impietrirea
Nu ştiu, drumurile m-au părăsit, sau eu sunt cea care am părăsit orice drum... Împietresc, iubite, pe dinafară şi pe dinăuntru... Nu credeam să doară şi împietrirea... credeam că starea asta - solidă (nu râde, există şi pietre pe muchie de cuţit) e o stare a simţirilor estompate. Mă reţine marea, de-ai zice că nu-mi pot smulge rădăcinile din valuri, din nisip şi din vânt... deşi, verde mă cheamă muntele pentru a-mi mulţumi clipele petrecute cândva împreună... Ruşine să-mi fie! Eu aia fără minte şi cu inimă mare. mare cât toată iubirea mă simt fără inimă, şi mai ales fără bucuria iubirii... Simt lângă mine iubirea, nu în mine, lângă...şi uite, iubirea asta pare a fi "Cuminţenia pământului" mongoloida Brâncuşiană... Iubeşte şi tace... Ce iubeşte, totul! dar nu se mişcă, nu sare, nu râde, nu plânge... contemplă şi atât. Toate umbrele drumurilor miros a floare de crin şi eu, stau cuminte de parcă mi s-ar fi sfârşit toate năzuinţele...
vineri, 30 mai 2008
as vrea sa-ti adun toate obiectele avute si prezente, cu tot cu amintiri si sa le bag intr-un marsupiu al timpului, sa nu duci vreodata lipsa de ceva.unele cuvinte au nevoie de o liniste ca aceasta ptr a se face auzite.intre noi pamantul se strange miraculos in colturi ca sa ne spunem kt suntem de singuri si k nu am avut o vesnicie pe nimeni atat de aproape.Drumurile au sfârsitul în noiCa un fir de ata ce atârna dupa ce a înfasurat toata lumeaSi se întoarce la el,Pe marginea prapastiei,Dupa ce a avut de ales între sinea sa si cea altuia,În sinea altuia s-o ia de la capat nasterea,Drumurile desenate pe hârtie si apoi decupate,Stii, sfârsesc în prapastia din noiCu peretii ca o carte de benzi desenate.
Pentru poemul asta
Ai lasat câteva ore pietrele în frig
Si s-au întors când pe-o parte, când pe alta,
Apele tremurau în timp ce pietrele crapau,
Poate era ultima oara când atingeai cu mâna forma apei...
Când primeai apa desfacându-se ca din coaja...
Si setea ta plecând pe spatele talazurilor.
nu mai scriu poezii când secundele-mi zboara naravase prin vintre - roi flamând de furnici rubinii - adevarata e doar întâmplarea aceasta limpede cum o apa unduind sub deserturi în clarul ei ne vom boteza umbrele si vom sorbi din potire vinul tacerilor si vom mirui tâmpla mirarilor noastre.Amin.
nu mai scriu poezii deschid venele mortii ca pe niste ferestre voi preface în ierburi vocalele spun si consoanele-n pietre ca între hotarele timpului nostru sa fie paradisul celui de-al cincilea regn. TE IUBESC PISI :x:x:x
Pentru poemul asta
Ai lasat câteva ore pietrele în frig
Si s-au întors când pe-o parte, când pe alta,
Apele tremurau în timp ce pietrele crapau,
Poate era ultima oara când atingeai cu mâna forma apei...
Când primeai apa desfacându-se ca din coaja...
Si setea ta plecând pe spatele talazurilor.
nu mai scriu poezii când secundele-mi zboara naravase prin vintre - roi flamând de furnici rubinii - adevarata e doar întâmplarea aceasta limpede cum o apa unduind sub deserturi în clarul ei ne vom boteza umbrele si vom sorbi din potire vinul tacerilor si vom mirui tâmpla mirarilor noastre.Amin.
nu mai scriu poezii deschid venele mortii ca pe niste ferestre voi preface în ierburi vocalele spun si consoanele-n pietre ca între hotarele timpului nostru sa fie paradisul celui de-al cincilea regn. TE IUBESC PISI :x:x:x
miercuri, 28 mai 2008
Inlantuiri de cuvinte
Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închpui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligenţa, sau puterea de a accepta că nu însemin mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.Acolo pe pietre sau pe oasele acelea ,caci nu distingeam prea bine ce erau,am vazut doi serpi incolaciti.Poate faceau dragoste sau poate se luptau.Sa va spun drept,nu stiu cum fac serpii dragoste.Deodata,am vazut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula si chiar peste serpii incolaciti.Era un vultur care a inhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el in vazduh.Daca nu am visat si asta!Asadar,vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta.Eu i-am vazut inlantuiti ,nu ma pricep sa spun ce anume a fost.Dar ,poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire.Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care nu e nici un invingator ,alteori nu e nici un invins.Si ,oricum pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta.Pentru el totul se sfarsise.Nu va mai face nici dragoste ,nici nu se va mai lupta cu nimeni.Moartea pune punct si iubirilor si luptelor.Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat.Mai are timp , poate , sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur ,care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi. El ramanea ,cum s-ar zice , pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la inceput. Alte iubiri sau alte lupte.Nu ştiu dacă pot pretinde că am ştiut ce vreau de la viaţă. Nu mi-ai lipsit ţintele false şi entuziasemele naive.Şi nu jucăm doar pentru alţii comedia de a vrea să părem mai buni decât în realitate. O jucăm şi pentru noi.
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai fi suferit niciodat din dragoste. Danseaza ca si cum nimeni nu s-ar uita.
Nu eşti un om atâta vreme cât n-ai găsit ceva pentru care ai accepta să mori.
Fericirea care nu dureaza nu e fericire, e doar un mizerabil stupefiant.
Un animal care poate suferi pentru ceea ce nu este, acesta este omul.
Arta este minciuna care ne ajuta sa vedem adevarul.
Trebuie sa risti. Vom intelege miracolul vietii pe deplin doar atunci cand vom permite ca neasteptatul sa se intample.
Barbatii se casatoresc pentru ca sunt obositi; femeile din curiozitate. Femeile sunt dezamagite, dar si barbatii.
Copiii incep prin a-si iubi parintii; pe masura ce cresc incep sa-i judece; iar uneori ajung sa-i ierte. Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti.
Modestia este pentru proşti.
Încrederea nu se pierde decât o dată.
Sunt iertări care biciuiesc în faţă.
Dacă poţi merge, de ce să te târăşti?
Pierzi în viaţă ani şi la moarte cerşeşti o clipă.
Nu te conving cu adevărat decât ideile tale.
Nu spune niciodată “nu se poate”, ci începe cu “să vedem”.
Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.
Temniţa cea mai de temut e aceea în care te simţi mai bine.
A contraface bine e chiar mai greu decât a face.
E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.
Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede.
Singura ofensă pe care nu o poţi pedepsi este discursul funebru.
Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinţilor stricaţi.
Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul în împrejurul lui.
Până acum oamenii n-au găsit alt drum spre adevăr decât greşeala.
Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale Soarelui răsfrânte în sufletul omului.
Niciodată un om mare nu e mai mare decât în zdrenţe.
Sunt succese care te înjosesc şi înfrangeri care te înalţă.
Un fapt e numai atunci istorie cind nici una din radacinile lui nu mai atinge prezentul
De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pecare nici unul, nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat.
Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât cel care-l căută.
Lenea nu-i odihnă şi de aceea-i lipseşte mulţămirea.
Un om bun nu e acel care face bine, ci acel care se bucură de bine.
Gândul morţii să-ţi slujească în orice clipă pentru a înţelege preţul vieţii.
A parasi o lupta din cauza ticalosiei mediului e tot una ca şi cum ti-ai taia gatul fiindca e noroi afara.
Oamenii se impart in doui categorii: unii cauta toata viata si nu gasesc, altii gasesc si nu sunt multumiti.
E poate ca o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât e, de fapt; pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtă spre mai bine.
Un om nehotărât ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adică în situaţia de a vedea că este într-adevăr o fiinţă liberă. Un om hotarât este lipsit de acest neajuns.
Viata este destul de simpla: incercam sa facem unele lucruri. Majoritatea esueaza. Unele functioneaza. Faci mai mult decat sa muncesti. Daca este un lucru bun, ceilalti te copiaza. Apoi te apuci sa faci altceva. Smecheria este sa faci altceva.
Nu cred in existenta unei vieti dupa moarte, asa ca nu trebuie ca pe tot parcursul vietii sa traiesc temandu-ma de iad sau si mai mult de rai. Indiferent de felurile torturilor din iad sunt de parere ca plictiseala din rai ar fi mai rea.
Violenta este ultimul refugiu al incompetenteiViata e placuta. Moartea e linistita. Tranzitia este problematica.
Cel care e indragostit cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale, desi în general isi recapata vederea la opt zile dupa casatorie.
Cel ce se taraste ca un vierme, sa nu se planga daca e strivit sub picioare.
Doua lucruri imi umplu sufletul cu mereu noua si crescanda admiratie: cerul înstelat de deasupra mea si legea morala din mine.
Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.
Omului obtuz ii lipseste spiritul, prostului intelegerea.
Nu poţi invata pe nimeni nimic. Poţi doar ajuta oamenii sa se descopere.
Nu pot crede ca acelasi Dumnezeu care ne-a inzestrat cu simt, ratiune si intelect, a facut asta cu scopul ca noi sa uitam sa le folosim.
Sentimentul iubirii presupune sentimentul proprietatii.
Dreptul este un raport real şi personal al omului faţă de om, care, dacă este păzit de către oameni serveşte societatea, iar dacă este corupt, o corupe.
Nu există suferinţă mai mare decât amintirea fericirii trecute, în timp de nenorocire.
Ignoranţa zămisleşte eroarea, iar eroarea zămisleşte răul.
Întregul efort al neamului omenesc, în general, este să transforme totdeauna în realitate puterea inteligenţei creatoare.
O virtute perfecta este reprezentata de cinci lucruri; acestea sunt: gravitatea, generozitatea sufletului, sinceritatea, seriozitatea si bunatatea.
Cea mai mare glorie nu o dobandesti atunci cand nu esti doborat niciodata, ci atunci cand te ridici dupa ce ai cazut.
Trebuie să stii sa perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie sa fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară pentru a ajunge la liniste, la încredere.Trebuie să fi obţinut linistirea, încrederea, pentru a putea discerne esentialul lucrurilor. Când se discerne esentialul lucrurilor, se poate atinge scopul.
Tacerea este prietenul adevărat care nu te tradeaza niciodata.
Bunatatea incepe acasa, dar dreptate incepe la usa urmatoare.
Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca de cele mai multe ori sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el .
Daca toti oamenii ar sti ce vorbesc altii despre ei, nu ar mai exista nici patru prieteni in lume.
Vorbele bune nu costa mult. Nu afecteaza nici limba nici buzele. Ii fac pe ceilalti sa fie mai buni. De asemenea ele produc imaginea asupra sufletelor oamenilor, si acesata imagine este cu adevarat frumoasa.
Am descoperit ca tot raul uman vine din incapacitatea omului de a sta nemiscat intr-o camera.
Oricine vrea sa joace rolul unui înger devine diavol.
Inima isi are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste.
Ai compasiune pentru toate vietatile, bogate sau sarace la un loc; fiecare isi are propria suferinta. Unii sufera prea mult, altii prea putin.
Critica este un lucru pe care il putem evita foarte usor nezicand nimic, nefacand nimic, fiind nimic.
Nu poti reusi nimic fara curaj. Este cea mai mare calitate a omului dupa onoare.
Inteligenţa este aroganta educata.
Dragostea este compusa dintr-un sigur suflet care traieste in doua corpuri.
Educatia nu este cat de mult ai memorat, nici macar cat stii. Este capacitatea de a diferentia între ceea ce stii si ceea ce nu stii.
Justitia este mijlocul prin care sunt aprobate nedreptatile inradacinate.
Daca am cunoaste toate tainele Universului, am cadea indata într-un plictis enorm.
Poetul este un evocator. Când il întelegem, suntem tot poeţi ca el.
Nu-l plange! Proclama-l mai curand fericit. El a avut partea cea mai buna din toate lucrurile lumii acesteia: a stiut sa admire.
Pazeste-te sa scrii prea bine. Este maniera cea mai rea din cate exista. Limbile sunt creatii spontane; opera popoarelor. Nu trebuie sa le folosim cu prea mult rafinament.
A-ti imagina inseamna totul, a sti nu inseamna nimic.
Un om care conduce masina in siguranta in timp ce saruta o persoana, inseamna ca nu acorda sarutului destula atentie.
Daca cineva nu a gresit niciodata, inseamna nu a incercat sa faca nimic nou.
Bunul simt este o colectie de prejudecati adunate pana la varsta de 18 ani.
Oricine trebuie respectat ca individ, dar niciodata idolatrizat.
Daca “A” reprezinta succesul in viata, atunci “A” este egal cu “x” plus “y” plus “z” . “X” reprezinta munca , “y” distractia si “z” inseamna sa-ti taci din gura.
Invata din ziua de ieri, traieste pentru ziua de azi si spera pentru ziua de maine . Lucrul important este sa nu te opresti din a pune intrebari.
Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevarat.
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai fi suferit niciodat din dragoste. Danseaza ca si cum nimeni nu s-ar uita.
Nu eşti un om atâta vreme cât n-ai găsit ceva pentru care ai accepta să mori.
Fericirea care nu dureaza nu e fericire, e doar un mizerabil stupefiant.
Un animal care poate suferi pentru ceea ce nu este, acesta este omul.
Arta este minciuna care ne ajuta sa vedem adevarul.
Trebuie sa risti. Vom intelege miracolul vietii pe deplin doar atunci cand vom permite ca neasteptatul sa se intample.
Barbatii se casatoresc pentru ca sunt obositi; femeile din curiozitate. Femeile sunt dezamagite, dar si barbatii.
Copiii incep prin a-si iubi parintii; pe masura ce cresc incep sa-i judece; iar uneori ajung sa-i ierte. Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti.
Modestia este pentru proşti.
Încrederea nu se pierde decât o dată.
Sunt iertări care biciuiesc în faţă.
Dacă poţi merge, de ce să te târăşti?
Pierzi în viaţă ani şi la moarte cerşeşti o clipă.
Nu te conving cu adevărat decât ideile tale.
Nu spune niciodată “nu se poate”, ci începe cu “să vedem”.
Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.
Temniţa cea mai de temut e aceea în care te simţi mai bine.
A contraface bine e chiar mai greu decât a face.
E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.
Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede.
Singura ofensă pe care nu o poţi pedepsi este discursul funebru.
Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinţilor stricaţi.
Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul în împrejurul lui.
Până acum oamenii n-au găsit alt drum spre adevăr decât greşeala.
Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale Soarelui răsfrânte în sufletul omului.
Niciodată un om mare nu e mai mare decât în zdrenţe.
Sunt succese care te înjosesc şi înfrangeri care te înalţă.
Un fapt e numai atunci istorie cind nici una din radacinile lui nu mai atinge prezentul
De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pecare nici unul, nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat.
Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât cel care-l căută.
Lenea nu-i odihnă şi de aceea-i lipseşte mulţămirea.
Un om bun nu e acel care face bine, ci acel care se bucură de bine.
Gândul morţii să-ţi slujească în orice clipă pentru a înţelege preţul vieţii.
A parasi o lupta din cauza ticalosiei mediului e tot una ca şi cum ti-ai taia gatul fiindca e noroi afara.
Oamenii se impart in doui categorii: unii cauta toata viata si nu gasesc, altii gasesc si nu sunt multumiti.
E poate ca o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât e, de fapt; pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtă spre mai bine.
Un om nehotărât ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adică în situaţia de a vedea că este într-adevăr o fiinţă liberă. Un om hotarât este lipsit de acest neajuns.
Viata este destul de simpla: incercam sa facem unele lucruri. Majoritatea esueaza. Unele functioneaza. Faci mai mult decat sa muncesti. Daca este un lucru bun, ceilalti te copiaza. Apoi te apuci sa faci altceva. Smecheria este sa faci altceva.
Nu cred in existenta unei vieti dupa moarte, asa ca nu trebuie ca pe tot parcursul vietii sa traiesc temandu-ma de iad sau si mai mult de rai. Indiferent de felurile torturilor din iad sunt de parere ca plictiseala din rai ar fi mai rea.
Violenta este ultimul refugiu al incompetenteiViata e placuta. Moartea e linistita. Tranzitia este problematica.
Cel care e indragostit cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale, desi în general isi recapata vederea la opt zile dupa casatorie.
Cel ce se taraste ca un vierme, sa nu se planga daca e strivit sub picioare.
Doua lucruri imi umplu sufletul cu mereu noua si crescanda admiratie: cerul înstelat de deasupra mea si legea morala din mine.
Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.
Omului obtuz ii lipseste spiritul, prostului intelegerea.
Nu poţi invata pe nimeni nimic. Poţi doar ajuta oamenii sa se descopere.
Nu pot crede ca acelasi Dumnezeu care ne-a inzestrat cu simt, ratiune si intelect, a facut asta cu scopul ca noi sa uitam sa le folosim.
Sentimentul iubirii presupune sentimentul proprietatii.
Dreptul este un raport real şi personal al omului faţă de om, care, dacă este păzit de către oameni serveşte societatea, iar dacă este corupt, o corupe.
Nu există suferinţă mai mare decât amintirea fericirii trecute, în timp de nenorocire.
Ignoranţa zămisleşte eroarea, iar eroarea zămisleşte răul.
Întregul efort al neamului omenesc, în general, este să transforme totdeauna în realitate puterea inteligenţei creatoare.
O virtute perfecta este reprezentata de cinci lucruri; acestea sunt: gravitatea, generozitatea sufletului, sinceritatea, seriozitatea si bunatatea.
Cea mai mare glorie nu o dobandesti atunci cand nu esti doborat niciodata, ci atunci cand te ridici dupa ce ai cazut.
Trebuie să stii sa perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie sa fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară pentru a ajunge la liniste, la încredere.Trebuie să fi obţinut linistirea, încrederea, pentru a putea discerne esentialul lucrurilor. Când se discerne esentialul lucrurilor, se poate atinge scopul.
Tacerea este prietenul adevărat care nu te tradeaza niciodata.
Bunatatea incepe acasa, dar dreptate incepe la usa urmatoare.
Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca de cele mai multe ori sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el .
Daca toti oamenii ar sti ce vorbesc altii despre ei, nu ar mai exista nici patru prieteni in lume.
Vorbele bune nu costa mult. Nu afecteaza nici limba nici buzele. Ii fac pe ceilalti sa fie mai buni. De asemenea ele produc imaginea asupra sufletelor oamenilor, si acesata imagine este cu adevarat frumoasa.
Am descoperit ca tot raul uman vine din incapacitatea omului de a sta nemiscat intr-o camera.
Oricine vrea sa joace rolul unui înger devine diavol.
Inima isi are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste.
Ai compasiune pentru toate vietatile, bogate sau sarace la un loc; fiecare isi are propria suferinta. Unii sufera prea mult, altii prea putin.
Critica este un lucru pe care il putem evita foarte usor nezicand nimic, nefacand nimic, fiind nimic.
Nu poti reusi nimic fara curaj. Este cea mai mare calitate a omului dupa onoare.
Inteligenţa este aroganta educata.
Dragostea este compusa dintr-un sigur suflet care traieste in doua corpuri.
Educatia nu este cat de mult ai memorat, nici macar cat stii. Este capacitatea de a diferentia între ceea ce stii si ceea ce nu stii.
Justitia este mijlocul prin care sunt aprobate nedreptatile inradacinate.
Daca am cunoaste toate tainele Universului, am cadea indata într-un plictis enorm.
Poetul este un evocator. Când il întelegem, suntem tot poeţi ca el.
Nu-l plange! Proclama-l mai curand fericit. El a avut partea cea mai buna din toate lucrurile lumii acesteia: a stiut sa admire.
Pazeste-te sa scrii prea bine. Este maniera cea mai rea din cate exista. Limbile sunt creatii spontane; opera popoarelor. Nu trebuie sa le folosim cu prea mult rafinament.
A-ti imagina inseamna totul, a sti nu inseamna nimic.
Un om care conduce masina in siguranta in timp ce saruta o persoana, inseamna ca nu acorda sarutului destula atentie.
Daca cineva nu a gresit niciodata, inseamna nu a incercat sa faca nimic nou.
Bunul simt este o colectie de prejudecati adunate pana la varsta de 18 ani.
Oricine trebuie respectat ca individ, dar niciodata idolatrizat.
Daca “A” reprezinta succesul in viata, atunci “A” este egal cu “x” plus “y” plus “z” . “X” reprezinta munca , “y” distractia si “z” inseamna sa-ti taci din gura.
Invata din ziua de ieri, traieste pentru ziua de azi si spera pentru ziua de maine . Lucrul important este sa nu te opresti din a pune intrebari.
Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevarat.
Tiny special thoughts
Am invatat ca toata lumea vrea să traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre varf.
Nu merita sa plâangi pentru nimeni, iar cel care merita nu te va face să plangi.
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna că nu te iubeste cu toata fiinta sa.
Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe strada. Autorii dictionarelor le captureaza aproape intotdeauna destul de tarziu, le imbalsameaza în ordine alfabetica si, în multe cazuri, abia cand nu mai înseamna ce gandisera inventatorii lor.
Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
Nu merita sa plâangi pentru nimeni, iar cel care merita nu te va face să plangi.
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna că nu te iubeste cu toata fiinta sa.
Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe strada. Autorii dictionarelor le captureaza aproape intotdeauna destul de tarziu, le imbalsameaza în ordine alfabetica si, în multe cazuri, abia cand nu mai înseamna ce gandisera inventatorii lor.
Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
"If the facts don`t fit the theory, change the facts"
Don't reserve your best behavior for special occasions. You can't have two sets of manners, two social codes - one for those you admire and want to impress, another for those whom you consider unimportant. You must be the same to all people. Lillian Eichler Watson EVIL The spread of evil is the symptom of a vacuum. whenever evil wins, it is only by default: by the moral failure of those who evade the fact that there can be no compromise on basic principles. Ayn Rand (1905 - 1982), No evil can happen to a good man, either in life or after death. Plato (427 BC - 347 BC), EXPERIENCE Good judgment comes from experience, and experience comes from bad judgment. EXPERT Believe one who has proved it. Believe an expert. Virgil (70 BC - 19 BC) FACTS If the facts don't fit the theory, change the facts. Albert Einstein (1879 - 1955), FAIL It is possible to fail in many ways...while to succeed is possible only in one way. Aristotle (384 BC - 322 BC) FAME He who pursues fame at the risk of losing his self is not a scholar. Chuang-tzu (369 BC - 286 BC), FAMILY Call it a clan, call it a network, call it a tribe, call it a family. Whatever you call it, whoever you are, you need one. Jane Howard, FEAR Fear is the main source of superstition, and one of the main sources of cruelty. To conquer fear is the beginning of wisdom.
Courage is fear that has said its prayers. Dorothy Bernard FOGIVE Anger makes you smaller, while forgiveness forces you to grow beyond what you were
'Tis the most tender part of love, each other to forgive.
The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong.
The stupid neither forgive nor forget; the naive forgive and forget; the wise forgive but do not forget.
It is easier to forgive an enemy than to forgive a friend. FRIEND I've learned that all a person has in life is family and friends. If you lose those, you have nothing, so friends are to be treasured more than anything else in the world. GOD This only is denied to God: the power to undo the past. Agathon (448 BC - 400 BC), HATE We hate some persons because we do not know them; and we will not know them because we hate them. TRUTH If you tell the truth you don't have to remember anything. .
Courage is fear that has said its prayers. Dorothy Bernard FOGIVE Anger makes you smaller, while forgiveness forces you to grow beyond what you were
'Tis the most tender part of love, each other to forgive.
The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong.
The stupid neither forgive nor forget; the naive forgive and forget; the wise forgive but do not forget.
It is easier to forgive an enemy than to forgive a friend. FRIEND I've learned that all a person has in life is family and friends. If you lose those, you have nothing, so friends are to be treasured more than anything else in the world. GOD This only is denied to God: the power to undo the past. Agathon (448 BC - 400 BC), HATE We hate some persons because we do not know them; and we will not know them because we hate them. TRUTH If you tell the truth you don't have to remember anything. .
Randuri ganduri spatii albe
In fiecare din noi zace istoria unei lumi intregi.
Suntem dati cu praf de cioburi desprinse din nemurire.Alergam in nestire prin lumea noastra ninsa, cautand o oaza de mister.Si cand sa facem si asta, murim. Noi am ucis misterul lumii. Cu prea multa stiinta. Cu prea multa precizie. Cu prea multa atentie. Cu mult prea mult realism. Sunt cateva lucruri gratuite in viata, precum: visele, speranta, timpul...Dar uitam asta atat de des.Cautand absolutul in viata, esenta, nu vedem detaliile, tocmai detaliile, cioturile care ii dau vietii sens. Cautam dragostea. Ne impiedicam de ea si n-o vedem. Vrem totul dintr-o data, suntem niste fiinte mici prin desertaciunea si egoismul nostru. De ce depindem atat de mult de certitudini?De ce renegam misterul? Din mister ne-am nascut si in mister murim. Ar trebui reinventate unele cuvinte. "A muri" spre exemplu. "A finaliza" ar fi mai potrivit. Moartea e, ca si viata, o stare de fapt. O finalizare a vietii spre o incepere a altei vieti, de data asta in necunoscut. A-ti fi frica de moarte e penibil. E ca si cum te temi de ceva ce nu stii. A uita inseamna a muri. Uitarea este arma oamenilor mici. Refugierea in negare, si anume uitarea, este doar un escapism fals pentru cei care se tem de realitate. A fost un moment in viata mea cand m-am descoperit. A fost de curand, nici o jumatate de zi sa fi trecut. Am inteles in final ce inseamna sa fii. Sa traiesti prin tine si pentru tine. Am inteles ca noi toti avem o datorie morala fata de Dumnezeu, si anume sa ne desavarsim pe noi insine.
Suntem dati cu praf de cioburi desprinse din nemurire.Alergam in nestire prin lumea noastra ninsa, cautand o oaza de mister.Si cand sa facem si asta, murim. Noi am ucis misterul lumii. Cu prea multa stiinta. Cu prea multa precizie. Cu prea multa atentie. Cu mult prea mult realism. Sunt cateva lucruri gratuite in viata, precum: visele, speranta, timpul...Dar uitam asta atat de des.Cautand absolutul in viata, esenta, nu vedem detaliile, tocmai detaliile, cioturile care ii dau vietii sens. Cautam dragostea. Ne impiedicam de ea si n-o vedem. Vrem totul dintr-o data, suntem niste fiinte mici prin desertaciunea si egoismul nostru. De ce depindem atat de mult de certitudini?De ce renegam misterul? Din mister ne-am nascut si in mister murim. Ar trebui reinventate unele cuvinte. "A muri" spre exemplu. "A finaliza" ar fi mai potrivit. Moartea e, ca si viata, o stare de fapt. O finalizare a vietii spre o incepere a altei vieti, de data asta in necunoscut. A-ti fi frica de moarte e penibil. E ca si cum te temi de ceva ce nu stii. A uita inseamna a muri. Uitarea este arma oamenilor mici. Refugierea in negare, si anume uitarea, este doar un escapism fals pentru cei care se tem de realitate. A fost un moment in viata mea cand m-am descoperit. A fost de curand, nici o jumatate de zi sa fi trecut. Am inteles in final ce inseamna sa fii. Sa traiesti prin tine si pentru tine. Am inteles ca noi toti avem o datorie morala fata de Dumnezeu, si anume sa ne desavarsim pe noi insine.
vineri, 23 mai 2008
Hei!
Hei!
Am calcat pe urma pasilor tai pana ti-am devenit umbra.
Am alergat in urma ta pana asfaltul a luat forma talpilor mele.
Te-am asteptat pana timpul a imbatranit.
Pe unde esti?
Oriunde ai fi, oriunde as fi,
e ceva in noi care ne-aduce aminte
de Geneza.
Ne-am scris viitorul unul celuilalt in palma
gravand cu unghiile in spatele tau mi-am scris numele ca sa nu-l uiti
te-am muscat de buza de jos ca sa o saruti cu buza de sus si sa-ti amintesti de mine.
am urlat la tine ca sa ma surzesti si sa tanjesti dupa cuvintele mele.
Hei!
Pe unde esti?
Dar ce ar mai conta acum?
Sunt umbra ta, iar tu imi tii de umbra,
atat de mult m-acoperi c-am ajuns...
de frig si nepasare si de plans
sa mor.
dar moarta este orice umbra.
Am calcat pe urma pasilor tai pana ti-am devenit umbra.
Am alergat in urma ta pana asfaltul a luat forma talpilor mele.
Te-am asteptat pana timpul a imbatranit.
Pe unde esti?
Oriunde ai fi, oriunde as fi,
e ceva in noi care ne-aduce aminte
de Geneza.
Ne-am scris viitorul unul celuilalt in palma
gravand cu unghiile in spatele tau mi-am scris numele ca sa nu-l uiti
te-am muscat de buza de jos ca sa o saruti cu buza de sus si sa-ti amintesti de mine.
am urlat la tine ca sa ma surzesti si sa tanjesti dupa cuvintele mele.
Hei!
Pe unde esti?
Dar ce ar mai conta acum?
Sunt umbra ta, iar tu imi tii de umbra,
atat de mult m-acoperi c-am ajuns...
de frig si nepasare si de plans
sa mor.
dar moarta este orice umbra.
joi, 22 mai 2008
Am ...
Am invatat ca atunci cand vorbesti uneori vorbele o iau inaintea gandurilor.Am invatat ca poti trai prin cineva, dar nu neaparat sa o faci fiind cu acel cineva.Am invatat ca exista suficiente de ce-uri dar prea putine raspunsuri.Am invatat ca destinului ii sunt suverane amanuntele.Am invatat ca teama de singuratate poate naste demoni.Am invatat ca a fi curajos nu inseamna a lupta, ci a sti sa pierzi.Am invatat ca luminile pot strabate intunericul pana in profunzimiAm invatat ca exista doua fiinte in noi: timpul si noi.Am invatat ca in viata exista inevitabila lege a compensatiei, prelungita pana dupa moarte.Am invatat ca dintr-o linie si un punct la final nu ramane decat linia.Am invatat ca frica este cel mai puternic sentiment uman.Am invatat ca prea multa dragoste inseamna nebunie. Am invatat ca rasaritului ii urmeaza apusul.Am invatat ca literele negre impreuna cu randurile nu ar putea exista fara spatiul gol dintre ele.Am invatat ca pe lume sunt doua taine: impartasania si viata.Am invatat ca dreptatea doarme iepureste.Am invatat ca simpatiile, ca si antipatiile, nu sunt conditionate.Am invatat ca o plaja poate fi, in acelasi timp, si vesela, si trista.Am invatat ca poti sa plangi o lacrima in care sa innozi oceane de lacrimi.Am invatat ca a privi spre moarte nu inseamna decat a te intoarce cu spatele la viata.Am invatat, tot aici., ca sunt doua lucruri grele in viata: echilibrul si nebunia.Am invatat ca apusului ii urmeaza rasaritul.Si dupa cat am obosit sa invat, am invatat definitia dragostei: "vino, ca sa ma pot regasi pe mine!"
duminică, 4 mai 2008
Am invatat ca o plaja poate fi si vesela si trista in acelasi timp. Am invatat ca daca iti doresti ceva din tot sufletul acel ceva se apropie de tine ca o iesire de pe autostrada spre o intrare in destinatia dorita. Am invatat ca rabdarea, ca si nerabdarea au rostul lor. Dozele conteaza. Am invatat ca exista doua moduri de a trai: ca si cum nimic nu e miracol sau ca si cum totul e miracol. Am invatat ca orice lucru are propriul sau algoritm din care nu va iesi decat daca tu esti prea orb. Am invatat ca nu exista prietenie adevarata, ci doar intovarasiri trecatoare in situatii de criza sau in micile placeri ale vietii. Si oricum, daca ar exista, noi am fi prea mici ca sa o sesizam. Am invatat ca am mai trait aceeasi viata si acum avem sansa sa o retraim cu mici schimbari. Adevarurile a priori sunt in noi, tot ceea ce conteaza e sa le gasim. Am invatat ca nu exista pustiu, exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care ne aflam. Am invatat ca nu e suficient a iubi pentru a fi iubit, singurul lucru sigur poate fi respectul primit in schimbul iubirii oferite. Am invatat ca trebuie sa te uiti pe tine ca sa ii descoperi pe ceilalti si sa te reinventezi dupa chipul si asemanarea intregii lumi. Am invatat ca realitatea este doar pentru cei care nu au gustat irealul si atarnarea de ireal este doar o teama de realitate care provoaca dependenta. Am invatat ca o linie este o infinitate de puncte si un punct e suficient ca sa schimbe tot. Am invatat ca totul in viata se contopeste intr-un fel sau altul, cum cerul imbratiseaza marea la orizont.
Am invatat ca pentru a fi fericit trebuie sa faci compromisuri dezinteresate. Am invatat ca iubesc patimas si niciodata vesel. Am invatat ca in orice lucru important din lumea asta exista o doza buna de tristete. Am invatat ca a fi trist inseamna a fi om.
Am invatat ca pentru a fi fericit trebuie sa faci compromisuri dezinteresate. Am invatat ca iubesc patimas si niciodata vesel. Am invatat ca in orice lucru important din lumea asta exista o doza buna de tristete. Am invatat ca a fi trist inseamna a fi om.
duminică, 20 aprilie 2008
sâmbătă, 19 aprilie 2008
Ce-ai spune daca
ce-ai spune daca ar trece sase ani
si ne-am intersecta pe o trecere de pietoni?
si ne-am privi in ochi?
ce-ai spune daca mi-ar curge o lacrima din ochiul stang
si tie una din ochiul drept?
ti-ai aminti de mine?
ai sti cine sunt?
as tine un copil de mana
n-as purta verigheta
as parea fericita
si poate nu as fi.
ce-ai spune daca m-as opri in mijlocul trecerii de pietoni
ca sa te privesc mai bine?
ca sa-mi amintesc de noi,
de un sarut perfect,
de o noapte sublima,
de cuvintele tale,
de soaptele mele?
ce-ai spune daca ti-as spune ca te iubesc?
m-ai iubi si tu?
ai fi indiferent?
ti-ai aminti?
m-ai ignora?
m-ai uita?
nu.
doar ai tacea.si mi-ai spune totul.
pentru ca te-ai uita in ochii mei
si te-ai vedea pe tine.
si ne-am intersecta pe o trecere de pietoni?
si ne-am privi in ochi?
ce-ai spune daca mi-ar curge o lacrima din ochiul stang
si tie una din ochiul drept?
ti-ai aminti de mine?
ai sti cine sunt?
as tine un copil de mana
n-as purta verigheta
as parea fericita
si poate nu as fi.
ce-ai spune daca m-as opri in mijlocul trecerii de pietoni
ca sa te privesc mai bine?
ca sa-mi amintesc de noi,
de un sarut perfect,
de o noapte sublima,
de cuvintele tale,
de soaptele mele?
ce-ai spune daca ti-as spune ca te iubesc?
m-ai iubi si tu?
ai fi indiferent?
ti-ai aminti?
m-ai ignora?
m-ai uita?
nu.
doar ai tacea.si mi-ai spune totul.
pentru ca te-ai uita in ochii mei
si te-ai vedea pe tine.
duminică, 13 aprilie 2008
Cand ma spanzuri de ceata
cand ma spanzuri de ceata
norii imi imbratiseaza caderea
un ciot de curcubeu mi-a imbracat ranile sangerande
din pieptul noptii mi-am crucificat sufletu.
lcand mi-ai strigat numele ....
a fost mai mult decat o furtuna
ecoul vocii tale
m-a torturat mereu...
ca un vulcan ce mi-a tot ars timpanul
cu lava lui...
am fost a tuturor si-a nimanui.
mi-e-atat de dor de tine azi,
si ieri mi-a fost
si maine iar.
o poza doar cu tine pe pereti.
sa o lipesc am vrut si-n calendar.
imi amintesc de tine azi.
si ieri mi-am amintit
si maine iar.
sa vad doar clipele frumoase
am vrut.dar este in zadar
de ceilalti nu-mi mai pasa azi.i
eri mi-a pasat,
nu stiu de maine..
si ce va fi doar tu sa-mi zici
rostind cuvantul apasat.
Mi-e dor de tine...Stiu doar ca astazi te iubesc.
Ieri mi-ai placut, dar maine te ador.
Azi plec.
Ieri doar am stat
Si maine voi fi doar un gand
In calea unui om ca tine.
norii imi imbratiseaza caderea
un ciot de curcubeu mi-a imbracat ranile sangerande
din pieptul noptii mi-am crucificat sufletu.
lcand mi-ai strigat numele ....
a fost mai mult decat o furtuna
ecoul vocii tale
m-a torturat mereu...
ca un vulcan ce mi-a tot ars timpanul
cu lava lui...
am fost a tuturor si-a nimanui.
mi-e-atat de dor de tine azi,
si ieri mi-a fost
si maine iar.
o poza doar cu tine pe pereti.
sa o lipesc am vrut si-n calendar.
imi amintesc de tine azi.
si ieri mi-am amintit
si maine iar.
sa vad doar clipele frumoase
am vrut.dar este in zadar
de ceilalti nu-mi mai pasa azi.i
eri mi-a pasat,
nu stiu de maine..
si ce va fi doar tu sa-mi zici
rostind cuvantul apasat.
Mi-e dor de tine...Stiu doar ca astazi te iubesc.
Ieri mi-ai placut, dar maine te ador.
Azi plec.
Ieri doar am stat
Si maine voi fi doar un gand
In calea unui om ca tine.
Vid
Mi-e frate codrul
Sora mi-este marea...
Cu muntii ma-nvelesc cand imi e frig...
In brate strang campiile si zarea
Ecou sunt peste dealurisi te strig
...Sunt luciul apei care se-odihneste
Sub salcia care picura duios.
Esti vantul care bate nebuneste
Si-ntoarce visul meu cu susu-n jos
.Eu?...Tu...?sau amandoi?poate niciunul...
sau poate noi...nu vom mai fi candva ai nimanui.
de iti voi fi pacat...tu fii nebunul...
ce ma va duce in abis, hai-hui...
doar codrul, muntii, marea si cu minevom invata iubirea pe de rost
Nimic nu este dincolo de tine
Cum inaintea ta, nimic n-a fost.
Sora mi-este marea...
Cu muntii ma-nvelesc cand imi e frig...
In brate strang campiile si zarea
Ecou sunt peste dealurisi te strig
...Sunt luciul apei care se-odihneste
Sub salcia care picura duios.
Esti vantul care bate nebuneste
Si-ntoarce visul meu cu susu-n jos
.Eu?...Tu...?sau amandoi?poate niciunul...
sau poate noi...nu vom mai fi candva ai nimanui.
de iti voi fi pacat...tu fii nebunul...
ce ma va duce in abis, hai-hui...
doar codrul, muntii, marea si cu minevom invata iubirea pe de rost
Nimic nu este dincolo de tine
Cum inaintea ta, nimic n-a fost.
Mai este timp
Mai este timp...
Mai este timp sa te strang la piept in albastrul tau sa ma pierd lin
Luand in palma munti de trandafiri uscati
Sa te mai caut printre ei..
Mai este timp destul sa te iubesc...
Din crestet pana-n talpi si sa mai pot.
S-acopar tot ce esti cu nopti fierbinti
ce n-or mai vrea din mine sa te scot...
e timp destul pe buze sa mai am
sarutul tau ametitor de bland
si ne-ntrerupt sa te culeg din flori
apoi sa te sadesc la mine-n gand...
da, este timp...
tu de ce crezi ca nu-i?
si chiar de nu-i , voi scotoci-n abis
pe tampla noptii sa te pot iubi
pe-aceeasi stea...la margine de vis.
Mai este timp sa te strang la piept in albastrul tau sa ma pierd lin
Luand in palma munti de trandafiri uscati
Sa te mai caut printre ei..
Mai este timp destul sa te iubesc...
Din crestet pana-n talpi si sa mai pot.
S-acopar tot ce esti cu nopti fierbinti
ce n-or mai vrea din mine sa te scot...
e timp destul pe buze sa mai am
sarutul tau ametitor de bland
si ne-ntrerupt sa te culeg din flori
apoi sa te sadesc la mine-n gand...
da, este timp...
tu de ce crezi ca nu-i?
si chiar de nu-i , voi scotoci-n abis
pe tampla noptii sa te pot iubi
pe-aceeasi stea...la margine de vis.
N-am scris nicio poezie pentru tine
Iar singura ma simt in lumea largaS
i putreda de orice sentiment.
Intreaga mea istorie esti tu
Inainte de tot, esti tu.
n-am scris niciodata pentru tine.
n-am scris niciodata...o poezie pentru tine.
dar daca as scriear muri toate poeziile din lume.
cand mi-ar citi poezia ce te canta cum esti tu.
n-am scris niciodata o poezie pentru tine
pentru ca nu vreau sa mi te fure...metafora vietii mele
in valtoarea ei de versuri.
sa te inghita si sa ma lase..
.singura in fata cuvintelor mele surde.
n-am scris niciodata pentru tine...pentru ca
in fiecare zi iti scriu cu sufletul...in atingeri secrete
nopti fierbinti si dezmierdari in zori de zi.
n-am scris pentru ca...nu stiu sa scriu pentru tine.
cere-mi sa scriu pentru oricine altcineva...dar nu pentru tine.
cum pot sa scriu pentru tine
cand eu sunt semnul de intrebare ce te incolaceste zilele noptile
si se ineaca tot mai mult in misterul tau...?
Nu pot si nu stiu sa scriu....pentru ca nu s-au inventat inca acele cuvinte pe care numai noi doi sa le stim.si cu care sa inventam o limba doar a noastra.N-am scris niciodata o poezie pentru tine...dar daca as scrie...ar muri toate poeziile din lume cand mi-ar citi poezia ce te canta asa cum esti tu.
i putreda de orice sentiment.
Intreaga mea istorie esti tu
Inainte de tot, esti tu.
n-am scris niciodata pentru tine.
n-am scris niciodata...o poezie pentru tine.
dar daca as scriear muri toate poeziile din lume.
cand mi-ar citi poezia ce te canta cum esti tu.
n-am scris niciodata o poezie pentru tine
pentru ca nu vreau sa mi te fure...metafora vietii mele
in valtoarea ei de versuri.
sa te inghita si sa ma lase..
.singura in fata cuvintelor mele surde.
n-am scris niciodata pentru tine...pentru ca
in fiecare zi iti scriu cu sufletul...in atingeri secrete
nopti fierbinti si dezmierdari in zori de zi.
n-am scris pentru ca...nu stiu sa scriu pentru tine.
cere-mi sa scriu pentru oricine altcineva...dar nu pentru tine.
cum pot sa scriu pentru tine
cand eu sunt semnul de intrebare ce te incolaceste zilele noptile
si se ineaca tot mai mult in misterul tau...?
Nu pot si nu stiu sa scriu....pentru ca nu s-au inventat inca acele cuvinte pe care numai noi doi sa le stim.si cu care sa inventam o limba doar a noastra.N-am scris niciodata o poezie pentru tine...dar daca as scrie...ar muri toate poeziile din lume cand mi-ar citi poezia ce te canta asa cum esti tu.
sâmbătă, 12 aprilie 2008
Am impuscat
as putea scrie viitorul in pielea cazuta a obrajilor tai.
as putea impusca generatii de ingeri goi si nestiutori numai pentru o zi....
o intreaga zi cu mine si cu tine
de dimineata pana seara si de seara pana dimineata
mi-ar fi de-ajuns decenii-ntregi si-apoi
s-ar termina
si-as vrea sa-mpusc iar ingeri goi
dar nu mai sunt,
i-am impuscat pe toti.
e moarta dimineata.plang florile cu lacrimi de-abanos
sughitand durerea ofilirii.
plang copacii cu frunze-mbatranite pe drumuri pustiite
plange cerul cu oceanele lui inecand tarana.plang toate culorile
ca se topesc in seninul curcubeului.
plang visele ce nu au gustat adevarul.
plang zambetele de cretade pe mastile din jur...
ca-s sufocate de adevaratul chip.
plang nerostitele cuvinte.ca au lasat nescrise-ntregi romane.
plang iubirile neimpartasite ca doar au fost.
plange trecutul.
ca s-a impietrit in timp.
plang amintirile.ca sunt captive in uitare.
plang ochii mei.ca mi-ai decojit sufletul de aripi.
plangi tu.
ca te-am lasat sa te usuci, sa mori a doua oara.
as putea impusca generatii de ingeri goi si nestiutori numai pentru o zi....
o intreaga zi cu mine si cu tine
de dimineata pana seara si de seara pana dimineata
mi-ar fi de-ajuns decenii-ntregi si-apoi
s-ar termina
si-as vrea sa-mpusc iar ingeri goi
dar nu mai sunt,
i-am impuscat pe toti.
e moarta dimineata.plang florile cu lacrimi de-abanos
sughitand durerea ofilirii.
plang copacii cu frunze-mbatranite pe drumuri pustiite
plange cerul cu oceanele lui inecand tarana.plang toate culorile
ca se topesc in seninul curcubeului.
plang visele ce nu au gustat adevarul.
plang zambetele de cretade pe mastile din jur...
ca-s sufocate de adevaratul chip.
plang nerostitele cuvinte.ca au lasat nescrise-ntregi romane.
plang iubirile neimpartasite ca doar au fost.
plange trecutul.
ca s-a impietrit in timp.
plang amintirile.ca sunt captive in uitare.
plang ochii mei.ca mi-ai decojit sufletul de aripi.
plangi tu.
ca te-am lasat sa te usuci, sa mori a doua oara.
vineri, 11 aprilie 2008
Vand existenta
vand existenta.
imi vand existenta telurica
.e poleita in iluzii.si are si-amintirea de-a trai absent.
si amintirea de-a iubi sublimsi amintirea de-a fi iubit pe jumatate.
si broderii de lacrimi aruncate peste zambete .
vand existenta.pe un buchet de stele nenascute.
imi caut un cumparator astral
la un targ de pe-o galaxie indepartata
unde mercenarii jongleaza cu suflete macinate de viata
imi vand existenta telurica
crucificata peste lacrimi aruncate peste zambete si peste iubire si peste jumatate din iubire
amintirea de a cauta printre ruinele din mine
imi vand existenta telurica poleita-n iluzii pe cateva monede de lumina
cu care sa-mi cumpar un loc
in cimitirul sufletelor.
imi vand existenta telurica
.e poleita in iluzii.si are si-amintirea de-a trai absent.
si amintirea de-a iubi sublimsi amintirea de-a fi iubit pe jumatate.
si broderii de lacrimi aruncate peste zambete .
vand existenta.pe un buchet de stele nenascute.
imi caut un cumparator astral
la un targ de pe-o galaxie indepartata
unde mercenarii jongleaza cu suflete macinate de viata
imi vand existenta telurica
crucificata peste lacrimi aruncate peste zambete si peste iubire si peste jumatate din iubire
amintirea de a cauta printre ruinele din mine
imi vand existenta telurica poleita-n iluzii pe cateva monede de lumina
cu care sa-mi cumpar un loc
in cimitirul sufletelor.
duminică, 6 aprilie 2008
Cea mai frumoasa poezie
cea mai frumoasă poezie e asta
în care eu nu spun mare lucru.e linişte.
oamenii îşi zâmbesc printre cârje şi fiarele dorm cu motoarele stinse.tu eşti.lumea salută din mersul ei puţin obosit. copiii se ţin de mâna bunicilor.câinele galben doarme pe-o parte ca un om. habar n-are.tu eşti.unele zile sunt mai importante ca altele.azi e o zi importantă. nu m-am gândit decât o singură data la moarte dar nu ca la un sfârşit. m-am gândit ca la o ieşire în caz de incendiu. în caz că tu nu ai fi.dar eşti. ziua are cârje albastre. pe atelă am desenat ghiocei şi o inimă. am avut loc şi pentru o casă.câinele galben l-am făcut cu albastru.aş putea să scriu azi cea mai frumoasă poezie. e o zi importantă. cum să nu. cum să nu.
în care eu nu spun mare lucru.e linişte.
oamenii îşi zâmbesc printre cârje şi fiarele dorm cu motoarele stinse.tu eşti.lumea salută din mersul ei puţin obosit. copiii se ţin de mâna bunicilor.câinele galben doarme pe-o parte ca un om. habar n-are.tu eşti.unele zile sunt mai importante ca altele.azi e o zi importantă. nu m-am gândit decât o singură data la moarte dar nu ca la un sfârşit. m-am gândit ca la o ieşire în caz de incendiu. în caz că tu nu ai fi.dar eşti. ziua are cârje albastre. pe atelă am desenat ghiocei şi o inimă. am avut loc şi pentru o casă.câinele galben l-am făcut cu albastru.aş putea să scriu azi cea mai frumoasă poezie. e o zi importantă. cum să nu. cum să nu.
marți, 1 aprilie 2008
Uita de mine
Aş putea să-ţi cânt frumuseţea în versuri glazurate cu frişcă.
Aş putea să-ţi spun
aş fi lipsita de viaţă dacă n-ai exista în viaţa mea,
am ruinat tot ce-am adorat mai puţin decât pe tine,
am trăit degeaba pană te-am cunoscut,
foloseşte-mă şi-apoi aruncă-mă ca pe-un chiştoc...
Uita de mine.
Subconstientul tau e obisnuit cu stingerile.
Lasa-ma sa zac intr-o rigola rece, alaturi de alte chistoace, inconjurat de praf.
Grabeste-ti pasul spre alta rigola, traieste murind ca un personaj de tragedie greaca.
Asfaltul pare mai rece azi. Si praful ma ineaca.
Pe unde-oi fi?
Ma trezesc gafaind, transpirat, fantasmele Hypnosului m-au alergat noaptea trecuta cu numele tau pe buze.
Pe unde esti?
Si toate tarmurile sunt pline, si toate orizonturile s-au ingustat aici pe asfalt.
Imi placea mai mult cand ma duceai la gura ta si ma sorbeai in nestire.
Pe unde vei mai fi?
gandurile-mi curg din creieri, se scurg pe buzele mele putrezite si te cauta.
Astept un ecou.
Uneori imi intorc fata spre urma ultimilor tai pasi si incerc sa iti sechestrez mirosul in amintirea mea.
Dar lasa-ma sa zac, de ce nu ma lasi?
Azi mi-am lovit privirea de un ciob deloc strain, s-a desprins nefiresc din ceva.
Ai trecut pe aici, ti-a cazut oglinda si s-a spart.
Te-am simtit langa mine si m-am gandit sa te ingrop.
Te adun ciob cu ciob si te fac inapoi ce erai.
Oare ai fost? Oare mai esti?
Trotuarele sunt pline de tine, rigolele pline de mine,
Ne intersectam asa des. Si totusi suntem paralele.
Aş putea să-ţi spun
aş fi lipsita de viaţă dacă n-ai exista în viaţa mea,
am ruinat tot ce-am adorat mai puţin decât pe tine,
am trăit degeaba pană te-am cunoscut,
foloseşte-mă şi-apoi aruncă-mă ca pe-un chiştoc...
Uita de mine.
Subconstientul tau e obisnuit cu stingerile.
Lasa-ma sa zac intr-o rigola rece, alaturi de alte chistoace, inconjurat de praf.
Grabeste-ti pasul spre alta rigola, traieste murind ca un personaj de tragedie greaca.
Asfaltul pare mai rece azi. Si praful ma ineaca.
Pe unde-oi fi?
Ma trezesc gafaind, transpirat, fantasmele Hypnosului m-au alergat noaptea trecuta cu numele tau pe buze.
Pe unde esti?
Si toate tarmurile sunt pline, si toate orizonturile s-au ingustat aici pe asfalt.
Imi placea mai mult cand ma duceai la gura ta si ma sorbeai in nestire.
Pe unde vei mai fi?
gandurile-mi curg din creieri, se scurg pe buzele mele putrezite si te cauta.
Astept un ecou.
Uneori imi intorc fata spre urma ultimilor tai pasi si incerc sa iti sechestrez mirosul in amintirea mea.
Dar lasa-ma sa zac, de ce nu ma lasi?
Azi mi-am lovit privirea de un ciob deloc strain, s-a desprins nefiresc din ceva.
Ai trecut pe aici, ti-a cazut oglinda si s-a spart.
Te-am simtit langa mine si m-am gandit sa te ingrop.
Te adun ciob cu ciob si te fac inapoi ce erai.
Oare ai fost? Oare mai esti?
Trotuarele sunt pline de tine, rigolele pline de mine,
Ne intersectam asa des. Si totusi suntem paralele.
Terra Incognita
uneori pe acoperisul casei noastre se odihneste un albatros el stie ca în inima mea vuieste mareasi ca oasele mele fragile sunt cladite din scoici cântatoare prin venele mele se alearga delfinii de dimineata pâna seara...si mai stie ca întotdeauna apari tu cu o armada de corabii de hârtie, cautând în mine mereu o îndepartata terra incognita în urma voastra pescarusii va prind din aer iluziile ca pe niste pesti zburatori.uneori pe acoperisul casei noastre se odihneste un albatros.el stie ca în inima mea cineva vâneaza balene
habar nu am
nu stiu sa scriu versuri frumoase poeme de iubire sau mai stiu eu ce ...uite cum vad eu iubirea acolo esti tu aici sunt eu între noi e un aer de vata de sticlaaici unde-s eu nu începe nimic totul e trait e fumat din când în când mai sângereaza câte o rana unde esti tu nu stiu ce este nu am fost niciodata de partea cealalta nici nu ma intereseaza ce este uite cum vad eu iubirea asta: tu îmi dai totul iar eu îti dau ramasitele totului tau altfel...nu am ce sa-ti ofer s-ar putea sa îti placa oricum când te vei trezi eu nu voi mai fi acolo te vei întreba daca am fost vreodata vei avea un gust de ceata amara în gura o inima mai putin
duminică, 23 martie 2008
Adevar si falsitate
PRIETENII FALSI: Niciodata nu-ti cer de mancare. PRIETENII ADEVARATI: Din cauza lor nu mai ai mancare. PRIETENII FALSI: Se adreseaza parintilor tai cu D-l/D-na PRIETENII ADEVARATI: Se adreseaza parintilor tai cu TATA/MAMA PRIETENII FALSI: Te vor scoate din inchisoare si-ti vor spune cu ce-ai gresit. PRIETENII ADEVARATI: Se vor aseza langa tine spunand "Fir-ash ... ce-am belit-o ... da a fost marfa :D!" PRIETENII FALSI: Nu te-au vazut niciodata plangand. PRIETENII ADEVARATI: Plang alaturi de tine PRIETENII FALSI: Iti imprumuta chesti pentr cateva zile ca mai apoi sa ti le dea inapoi. PRIETENII ADEVARATI: Iti tin lucrurile atat de mult incat uita ca erau ale tale. PRIETENII FALSI: Cunosc cateva lucruri despre tine. PRIETENII ADEVARATI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale. PRIETENII FALSI: Te vor lasa in urma daca asa a facut si restu lumii. PRIETENII ADEVARATI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru ca te-a lasat in urma. PRIETENII FALSI: Vor la usa de la intrare. PRIETENII ADEVARATI: Intra direc in si spun "AM AJUNS ACASA!" PRIETENII FALSI: Sunt pentru o perioda. PRIETENII ADEVARATI: SUnt pe viata. PRIETENII FALSI: Iti vor lua bautura de la nas cand vor crede ca ai baut destul PRIETENII ADEVARATI: Se vor uita la tine cum te impiedici peste si vor spune "Termina-ti bey paharu de baut si ca nu inrosim alcoolu'." PRIETENII FALSI: Te vor barfi celor care te barfesc pe tine. PRIETENII ADEVARATI: Le va rupe muia. PRIETENII FALSI: Vor ignora mesajul asta
PRIETENII ADEVARATI : Nu o vor face...
PRIETENII ADEVARATI : Nu o vor face...
Quotes...notes...
Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta. (N. Iorga)
Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea. (Georges Brassens)
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici. (Maurice Coyaud)
Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. (Jack Penn)
Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. (Peter O'Toole)
Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare. (Tudor Musatescu)
Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili. (Ernest Hemingway)
Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy)
Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti. (David Dunham)
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta. (legea lui Moisil)
Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate. (George Wolinski)
Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet. (Papa Ioan al XXIII-lea)
Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach)
E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. (Jules Renard)
Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham)
Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei. (Sigmund Freud)
Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta. (Andy McIntyre)
Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura. (ClaireMartin)
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)
Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul. (Jean Grenier)
Oboseala si lenea au aceleasi simptome. (Bissane de Soleil)
Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le. (Gelu Negrea)
A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune. ( Cicero )
Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide. (Max Jacob)
Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere)
In politica, prostia nu e un handicap. (Napoleon)
Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta. (Woody Allen)
Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea. (Georges Brassens)
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici. (Maurice Coyaud)
Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. (Jack Penn)
Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. (Peter O'Toole)
Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare. (Tudor Musatescu)
Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili. (Ernest Hemingway)
Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy)
Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti. (David Dunham)
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta. (legea lui Moisil)
Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate. (George Wolinski)
Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet. (Papa Ioan al XXIII-lea)
Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach)
E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. (Jules Renard)
Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham)
Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei. (Sigmund Freud)
Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta. (Andy McIntyre)
Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura. (ClaireMartin)
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)
Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul. (Jean Grenier)
Oboseala si lenea au aceleasi simptome. (Bissane de Soleil)
Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le. (Gelu Negrea)
A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune. ( Cicero )
Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide. (Max Jacob)
Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere)
In politica, prostia nu e un handicap. (Napoleon)
Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta. (Woody Allen)
fumez pe întuneric demult nu ma mai întreb cum am ajuns eu aici am fost dintotdeauna punct si virgula nu am prea multe amintiri si nici un vis doar învat cum sa-mi cos ranile de la mâna dreapta cu mâna stânga...uite dragul meu acum stau întinsa pe jos fac cerculete de fum as veni pâna la tine dar nu stiu sa merg pe apa n-am stiut niciodata.acum am aprins veioza si ma joc cu umbra mea de-a mine însami ...am sa pierd întotdeauna am pierdut la jocul asta uite , dragul meu, acum am 21 ani tocmai m-am ras în cap si mi-am facut un tatuaj, tocmai am murit dar nimeni nu mai crede asta nici macar eu
sâmbătă, 8 martie 2008
Tarmuri
E noapte acum.Ma obisnuisem cu noptile petrecute impreuna, uitandu-ne la filme, privindu-ne minute in sir, facand dragoste, vorbind despre copilarie si infinit, desenand linii si puncte, vorbind necuvinte...Ai aparut nefiresc in viata mea.Ai dat peste cap linistea din mine si-ai reinventat-o.Ceva s-a schimbat in mine si nu stiu ce.Poate tu.Ochii mei oglinditi in ochii tai, mainile mele inclestate in mainile tale, buzele noastre care se ating la nesfarsit, imaginea ta oglindita in ochii mei umezi si imaginea mea oglindita in ochii tai blanzi, repetate la nesfarsit, ca niste replici dintr-o drama de Shakespeare.As putea inchide ochii acum si as simti nisipul din Sahara in palmele mele sau primul meu concert de pian...Ti-as putea spune la nesfarsit ca te iubesc si totusi nu ar insemna nimic, sunt niste cuvinte atat de insignifiante in fata intensitatii cu care o simt.Langa tine simt ca traiesc mitul unui androgin trunchiat, o imbratisare dintr-o statuie de Brancusi careia-i lipseste o dalta, o partitura fara bemol...ceva atat de simplu si totusi atat de sublim.Ma intreb ce vom face cand mainile noastre vor ajunge la capatul dragostei noastre.Ma vei uita?Iti vei aminti?Te vor bantui franturile soaptelor mele?Oare am fost intotdeauna unul in mintea celuilalt?De cat timp traiesti in mine?Stiu ce vrei sa spui, ce simti, ce gandesti, parca vad pe fruntea ta trecand un tren plin cu ganduri si cuvinte, un puzzle pe care-l dezleg mereu, hieroglife lizibile si inteligibile...Iti stiu tristetile, iti stiu nefericirile, iti stiu bucuriile, iluziile, luptele cu tine insuti si cu cei din jur.Si asta pentru ca mi le stiu pe ale mele, si asta pentru ca ma cunosc.Simt ca te cunosc de o viata, de cand ne-am pus amandoi mainile pe plita si ne-am ars palmele.De la prima zapada pe care am vazut-o copii fiind si pana la prima dragoste.Camera mea miroase a zambile mov...si a tine.Simturile mele s-au ascutit intr-atat de o saptamana incoace, incat pot sa iti simt prezenta chiar si de aici.Vreau un rasarit cu tine pe o plaja pustie, cu briza si pescarusi adormiti.In clipa de fata am certitudinea ca esti singurul pentru care cuvintele "dor" si "te iubesc" au sens.Si chiar daca nu este un gand impartasit si de catre tine, conteaza ca exista.Abdic in fata ta de la tot.Si chiar daca uneori cuvintele tale imi par preambulul unei despartiri, si chiar daca toate tarmurile sunt pline, si chiar daca minutul langa sau fara tine imi pare o eternitate inmultita cu neantul, vei trai mereu in mine.Oricat de departe am fi unul de celalalt, voi sti mereu ca tu esti o parte din mine si eu o parte din tine.Ca am facut, spus, gandit si simtit aceleasi lucruri, in aceeasi clipa.Impreuna vom trai pentru totdeauna.Nu e suficient sa traim numai unul in sufletul celuilalt, si nici numai unul in mintea celuilalt.Noroc ca noi doi, intr-un mod inexplicabil, le avem pe amandoua.Chiar daca acum nu ti se mai pare asta, chiar daca uneori uiti, tu singur, prin ceea ce reprezinti, ma amintesti in subconstientul tau.Mi-a fost atatia ani teama, am fost mereu atat de pierduta, eram stanca aia calatorind pe nesfarsitul unui ocean, mereu haituita, mereu infrigurata, mereu neinteleasa, mereu avida de impartasirea mea in cineva, dar acum nu.Si timpul va trece, vor veni si alte amintiri, si alta dragoste, si alte confruntari cu sinele din noi...dar am convingerea ca, la un moment dat, vom rascoli prin cenusa amintirilor si ne vom regasi, macar pentru o clipa.Ti-as scrie acum definitia clipei, o definitie fizica, plina de cifre neintelese..dar am uitat.Am uitat tot mai putin pe mine.Tu ma faci sa nu ma uit pe mine insami niciodata.Ai reusit ce am vrut eu sa fac, mi-ai luat-o inainte.Cum ai facut nu stiu, dar am certitudinea ca tu ai scos la iveala din mine tot ce aveam mai bun.Mi se pare ca noi doi nastem marea.Mereu.Cand ne privim, cand ne auzim gandurile, cand facem dragoste, cand ne certam, cand plangem, cand zambim sau radem in hohote.Noi nastem marea.Intre noi se sparg asurzitor valuri nesfarsite sau calatoresc domol talazuri mii.Numai tarmul nu-l vom atinge impreuna..Ne vom inalta si vom recadea ca si valurile, pana cand vom disparea fiecare in coltul lui de mare, visand la petecul lui de tarm.Asta iti doresc.Ca dupa lungul periplu al vietii, sa atingi tarmul visat si sa-l coplesesti ca valurile care uda nisipul fierbinte si-l topesc sub puterea lor.Si totusi, tarmul meu ai fost tu.
sâmbătă, 23 februarie 2008
Asteptare
Si totusi, orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata...Asteptam dinainte de a ne naste sa ne nastem, asteptam cand ne nastem sa ne facem mari, apoi asteptam sa iubim, asteptam poate mai des sa fim iubiti, asteptam sa ne realizam, asteptam metroul, taxiul, la cozile din magazine, asteptam sa fim impartasiti la biserica, asteptam sa murim...Toate clipele din lumea asta nu sunt decat franturi din noi.Am invatat ca uneori, daca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.Am invatat ca daca iubesti pe cineva asteptarea e mai dureroasa decat certitudinea dragostei neimpartasite.Am invatat caorice viciu nu te face sa uiti, ci sa iti amintesti mai des de nefericire.Am invatat ca desi exista suflet, exista si constiinta.Am invatat ca poti vedea in ochii cuiva galaxii intregi si totusi nicio stea nu iti apartine.Am invatat ca dragostea adevarata poate topi un ghetar si poate starni furtuna in desert.Si totusi, nu am invatat un lucru: nu e suficient sa iubesti ca sa fii iubit.Cata luciditate, atata existenta, si tot atata drama.Imi aduc aminte de copilarie uneori.Ma privesc in oglinda, ma aud vorbind, ma privesc prin ochii celor din jur si nu ma recunosc.Unde sunt eu?Care eu?Eu ... eu-l de-acum sau cel de-atunci...?Si timpul se scurge, si nu ma recunosc si nu ma regasesc si nu stiu ce sa fac...Ceva s-a schimbat in mine.Am ucis ultima urma de nepasare care mai exista in sufletul meu.Am ucis dragostea, amintirile, timpul si spatiul.Tot ce mi-a mai ramas ar fi galaxia din ochii tai.As vrea sa reinventez "te iubesc"-ul acestei lumi, sa-l transform in stea si sa-l arunc in galaxia ta.Si nu pot.
luni, 18 februarie 2008
Tu
Nu pot dormi.Inca mai imi curg atingerile tale prin vene.Ma faci sa reinventez "te iubesc-ul" banal al lumii.Ochii mei oglinditi in ochii tai, la nesfarsit.
luni, 11 februarie 2008
Ingropaciune
azi am realizat ca sunt un nimic.
ma sufocau hainele si fumul de tigara intr-un bar jegos cu fetze desprinse parca din tablourile lui Goya.
nu eram in stare sa ma ridic si sa ies pe usa fara sa inventez vreo scuza stupida, fara ascunzisuri dupa deget, pur si simplu, sa le spun franc ce am de spus.
sunt un om de nimic pentru ca am totul si mi se pare ca nu am nimic.
imi curg ochii,defapt..nu-mi curg, incerc eu sa bravez si sa nu spun ca plang.
rimelul mi-a ajuns pana la barbie unde cele doua lacrimi acum negre de la dermatograf fard si rimel s-au impletit si stau sa imi curga pe bluza.
te-am vazut pe tine azi, scarba ce esti.stateai calm ca de obicei, cu vesnicul tau deliciu langa tine: femeile. ma priveai ca pe o tarfa careia abia asteptai sa ii dai bluza jos si sa i-o tragi pana te saturi de mine si iti gasesti un alt obiect.
e aproape 9 seara si eu ascult melodii sinistre cu gandul la tine.te priveghez acum.aud cum groparii gandurilor mele iti sapa groapa.tzarana aia jegoasa si uda te reprezinta mult..am un ciot de lumanare gasita intr-un colt de camara, am aprins-o special ptr tine.ce mai faci?te zbati in mine ca un vierme in pamant, ma faci sa rad, o sa mor de ras, imi disloc maxilarul de la rasul asta isteric.nu vezi k te strivesc?stai linistit in cosciug, simte mirosul de brad ce-ti aduce aminte de Craciunurile petrecute in familie si mie de nimic, asculta sunetul cuielor batute in sicriu, aminteste-ti de primul cui batut la tine in casa ptr a-ti atarna icoana pe care ai primit-o mita, macar de-ar fi fost aurita.gata.au terminat de sapat groapa.am primit un mesaj pe tel.vezi, nici macar 30 de centi nu ai meritat , un minut de discutie la telefon.ti-am gasit si pret.7centi.:))si ciotul de lumanare s-a terminat pentru tine.
ma sufocau hainele si fumul de tigara intr-un bar jegos cu fetze desprinse parca din tablourile lui Goya.
nu eram in stare sa ma ridic si sa ies pe usa fara sa inventez vreo scuza stupida, fara ascunzisuri dupa deget, pur si simplu, sa le spun franc ce am de spus.
sunt un om de nimic pentru ca am totul si mi se pare ca nu am nimic.
imi curg ochii,defapt..nu-mi curg, incerc eu sa bravez si sa nu spun ca plang.
rimelul mi-a ajuns pana la barbie unde cele doua lacrimi acum negre de la dermatograf fard si rimel s-au impletit si stau sa imi curga pe bluza.
te-am vazut pe tine azi, scarba ce esti.stateai calm ca de obicei, cu vesnicul tau deliciu langa tine: femeile. ma priveai ca pe o tarfa careia abia asteptai sa ii dai bluza jos si sa i-o tragi pana te saturi de mine si iti gasesti un alt obiect.
e aproape 9 seara si eu ascult melodii sinistre cu gandul la tine.te priveghez acum.aud cum groparii gandurilor mele iti sapa groapa.tzarana aia jegoasa si uda te reprezinta mult..am un ciot de lumanare gasita intr-un colt de camara, am aprins-o special ptr tine.ce mai faci?te zbati in mine ca un vierme in pamant, ma faci sa rad, o sa mor de ras, imi disloc maxilarul de la rasul asta isteric.nu vezi k te strivesc?stai linistit in cosciug, simte mirosul de brad ce-ti aduce aminte de Craciunurile petrecute in familie si mie de nimic, asculta sunetul cuielor batute in sicriu, aminteste-ti de primul cui batut la tine in casa ptr a-ti atarna icoana pe care ai primit-o mita, macar de-ar fi fost aurita.gata.au terminat de sapat groapa.am primit un mesaj pe tel.vezi, nici macar 30 de centi nu ai meritat , un minut de discutie la telefon.ti-am gasit si pret.7centi.:))si ciotul de lumanare s-a terminat pentru tine.
duminică, 3 februarie 2008
21 de grame
11.jpg)
21 de grame...atat desparte viata de moarte.21 de unitati care dispar odata cu trecerea in neant.21 de grame care ne tin in viata, nimeni nu stie cum.a existat, acum cativa ani, un experiment tinut secret pana de curand...o echipa de medici au luat un esantion de oameni aflati in agonie si i-au cantarit.au notat greutatile lor si au asteptat sfarsitul fiecaruia.imediat dupa deces, i-au cantarit pe fiecare in parte din nou.diferenta dintre cele doua greutati, a muribunzilor si a mortilor, era de 21 de grame.sa fi fost cele 21 de grame greutatea sufletului ridicat acum la cer?nu se stie asta.insa cu certitudine cele 21 de grame reprezinta puntea dintre viata si moarte.totul e atat de rational, atat de prozaic, atat de pamantean.noi, visatori, muritori, noi insine ne complicam existenta.daca pana si sufletul se masoara in ceva, cum putem vorbi de infinit?cum putem vorbi de Dumnezeu?cum putem face analize in retorte care dau intotdeauna gresit, intotdeauna in alte analize, ecuatii care dau alte ecuatii, formule care dau alte formule?ne laudam cu studiile noastre superioare, cu gandirea noastra luminata, cu revelatii, cu mari descoperiri si totusi nu stim nimic.Scriem poezii si proze nesfarsite, facem filme cu povesti, vorbim despre dragoste si sarbatorim Ziua Indragostitilor, simtim dragostea, agonizam in lipsa ei si totusi nu stim ceva.totul pe lumea asta e un conglomerat de reactii fizico-chimice, perfect explicabile, perfect eligibile, fara urma de "dar" sau "poate"."Asta e pamantul pe care-l plangem toti."
sâmbătă, 2 februarie 2008
Muntele ...meu
Iubitul meu,ti-am cumparat un munte...
desprins din vai antice de visare,
cu radacin-adanc sapata-n mare..
.paduri, izvoare si o punte...
nici Dumnezeu nu stie de cati ani..
.Un munte-asa puternic, nici nu stii
cu stanci adanci si ape reci,
O viat-acolo sa-ti petreci,
De ai putea a ma iubi.
Gravata-n el stau eu, copil batran.
Privesc cu ochii-nlacrimati la tine,
Izvoare curg sub cetine de brad
Si ganduri negre de sub piscurile fruntii-mi cad
De ce nu-ti oglindesti tu chipu-n mine?
e iarn-acum si lupii urla crunt,
parc-am albit si nu mai am suflare
si viscolul e aprig si ma doare...
ce m-as intoarce in pamant!
Si vanatori de fel de fel de oameni,de animale, nici nu stiu...
Se tot perinda prin al meu pustiu
Nu inteleg de ce toti oamenii vor munti.
Ma lupt cu ei si vreau sa ma-nteleaga,
Dar lacrimi nu-mi mai curg, au inghetat,
E ger acum...tu ai plecat.
Privirea ta n-o voi gasi-o iara,
Desi am dat pe acest munte-un chilipir,
Si chiar de-ti pasa prea putin,
E fascinant, al meu nadir...
N-asteapt-acum decat sa moara.
"Iubitul meu, ti-am cumparat un munte,
sa faci cu el ce-oi sti si ce vei vrea,E
u ma retrag in pesteri muribunde,
Si totusi vreau sa iti mai spun ceva:
Am dat pe acest munte viata mea."
desprins din vai antice de visare,
cu radacin-adanc sapata-n mare..
.paduri, izvoare si o punte...
nici Dumnezeu nu stie de cati ani..
.Un munte-asa puternic, nici nu stii
cu stanci adanci si ape reci,
O viat-acolo sa-ti petreci,
De ai putea a ma iubi.
Gravata-n el stau eu, copil batran.
Privesc cu ochii-nlacrimati la tine,
Izvoare curg sub cetine de brad
Si ganduri negre de sub piscurile fruntii-mi cad
De ce nu-ti oglindesti tu chipu-n mine?
e iarn-acum si lupii urla crunt,
parc-am albit si nu mai am suflare
si viscolul e aprig si ma doare...
ce m-as intoarce in pamant!
Si vanatori de fel de fel de oameni,de animale, nici nu stiu...
Se tot perinda prin al meu pustiu
Nu inteleg de ce toti oamenii vor munti.
Ma lupt cu ei si vreau sa ma-nteleaga,
Dar lacrimi nu-mi mai curg, au inghetat,
E ger acum...tu ai plecat.
Privirea ta n-o voi gasi-o iara,
Desi am dat pe acest munte-un chilipir,
Si chiar de-ti pasa prea putin,
E fascinant, al meu nadir...
N-asteapt-acum decat sa moara.
"Iubitul meu, ti-am cumparat un munte,
sa faci cu el ce-oi sti si ce vei vrea,E
u ma retrag in pesteri muribunde,
Si totusi vreau sa iti mai spun ceva:
Am dat pe acest munte viata mea."
vineri, 1 februarie 2008
Mereu si niciodata
E tarziu...si-am obosit sa umblu fara sens pe stradutele gandurilor mele...unde totul imi aminteste de tine, de ochii tai, de cugetarile tale, de sufletul tau, de mainile mele inclestate in mainile tale, de ochii mei oglinditi in ochii tai, de viata ta si de viata mea,mereu diferite, mereu la poli opusi, mereu ascunsi, mereu nestiuti, mereu suferinzi, noi...noi si prezentul, fara trecut, fara prezentul tau,fara viitorul nostru.Goliti de amintiri.Mereu in pericol, mereu haituiti de prezent si de trecutul apropiat, niciodata impreuna cu adevarat,niciodata posibila iubirea noastra,noi...si cu toate astea, tu vei trai mereu in mine...si vei creste pe zi ce trece...pana cand ma vei ridica la cer.
Prozaic
Prozaic ai cunoscut`o pe ea...prozaic m-ai cunoscut pe mine...prozaic le vei cunoaste pe urmatoarele si totusi eu am fost diferita, si fata de ea, si fata de celelalte, si fata de urmatoarele...Te regasesc in tot si in toti, franturi din tine colinda lumea asta in lung si-n lat, si ochii tai, ochii tai stau atintiti asupra mea in fiece clipa, urmarindu-ma, ocrotindu-ma...da...da...tu, eu, eu , tu...juraminte,promisiuni."Iti promit!", "Iti jur!", "Da, jur!" si totusi te-am mintit.Nu pot sa te alung din mine deoarece e k si cum as ucide unicul si ultimul lucru deosebit dinlauntrul meu.Moartea e o boala.Nu imi cere sa ma imbolnavesc si sa te uit.Moartea e o boala ca oricare alta.Are un inceput si are un sfarsit.Cum pot sa iti jur ca ma voi imbolnavi de uitarea ta?NICIODATA.niciodata cu sufletul...cativa centimetri ne despart ... cateva respiratii, cateva cuvinte,cateva imbratisari,cateva oglindiri...Noi...impreuna vom trai pana la sfarsitul Timpului.Numai IMPREUNA.
luni, 28 ianuarie 2008
NeFericire
Andreea (1/29/2008 12:10:53 AM): sa fii inzestrat cu noroc nu e un dar,
e un chin.ptr k dak il pierzi, nu mai ai nimic. in skimb, dak nu il ai si
muncesti ptr fericirea ta...caramida cu caramida....
Andreea (1/29/2008 12:11:08 AM): riscul de a o pierde si de a n-o mai
putea recladi e teribil de mic
Andreea (1/29/2008 12:11:14 AM): de ce sa te intristezi?
Andreea (1/29/2008 12:11:20 AM): era ceva frumos.si deloc trist.
Andreea (1/29/2008 12:11:37 AM): ma gandeam k te bucura gandul ca
cineva, pe lumea asta, s-a gandit in clipa aia la tine.
Andreea (1/29/2008 12:11:52 AM): vezi, eu nu am oameni kre sa imi
spuna ceea ce iti spun eu acum.
Andreea (1/29/2008 12:12:21 AM): si da, plang.plang uneori cu gandul la
asta.dar ma gandesc repede ca asa a fost sa fie.
Andreea (1/29/2008 12:12:36 AM): si ca maine am de facut curatenie, si
ca poimaine am examen si tot asa..
X (1/29/2008 12:12:41 AM): e grea de tot viata asta
Andreea (1/29/2008 12:12:50 AM): noi o facem grea.
X (1/29/2008 12:13:27 AM): pai si cum sa o fac usoara?
Andreea (1/29/2008 12:13:36 AM): daca nu ar mai exista amintirile...asa
cum sunt ele. ..asa cum aduc odata cu ele tristete sau regrete...si totusi
daca nu ar exista viata nu ar putea fi vreodata frumoasa.
Andreea (1/29/2008 12:13:43 AM): nu mai cauta ceva.
Andreea (1/29/2008 12:13:48 AM): lasa fericirea sa vina la tine.
Andreea (1/29/2008 12:14:01 AM): nu mai forta destinul, nu este om k si
noi.
X (1/29/2008 12:14:24 AM): pai dak o astept si nu va veni niciodata?
Andreea (1/29/2008 12:14:25 AM): nu mai trai din regrete, regretele sunt
cancerul sufletului.
Andreea (1/29/2008 12:14:38 AM): orice asteptare e provizorie, chiar
daca dureaza toata viata.
X (1/29/2008 12:41:48 AM): e destul de greu...sa iubesti si sa fii iubit...
Andreea (1/29/2008 12:42:21 AM): e destul de greu...sa fi fost iubit si sa
nu mai fi iubit.
X (1/29/2008 12:42:41 AM): da...dar poti sa mai fii iubit...
X (1/29/2008 12:42:46 AM): timpul decide
Andreea (1/29/2008 12:42:50 AM): dar nu de acelasi om.
Andreea (1/29/2008 12:42:53 AM): dragostea
Andreea (1/29/2008 12:43:00 AM): nu e imuabila.
X (1/29/2008 12:43:00 AM): ba da...de acelasi om
Andreea (1/29/2008 12:43:12 AM): ba nu ba nu numai eu pot iubi un om
o eternitate.
Andreea (1/29/2008 12:43:31 AM): stii cum vad eu dragostea?
X (1/29/2008 12:43:36 AM): cum?
Andreea (1/29/2008 12:44:25 AM): el plange si eu plang ptr ca el
plange.el rade si eu plang pt ca el nu rade mai mult.el e fericit si eu sunt
mai putin fericita decat el pentru ca nu e cel mai fericit.el e cel mai fericit
si eu sunt cea mai fericita ca l-am facut cel mai fericit.
X (1/29/2008 12:45:12 AM): frumos!
X (1/29/2008 12:45:19 AM): impresionant chiar
X (1/29/2008 12:45:36 AM): lasa poeziile....apuca-te de scris...romane...
Andreea (1/29/2008 12:45:45 AM): am scris-o acum, acum...cu gandul
la ..
Andreea (1/29/2008 12:45:54 AM): la nefericirea unora
e un chin.ptr k dak il pierzi, nu mai ai nimic. in skimb, dak nu il ai si
muncesti ptr fericirea ta...caramida cu caramida....
Andreea (1/29/2008 12:11:08 AM): riscul de a o pierde si de a n-o mai
putea recladi e teribil de mic
Andreea (1/29/2008 12:11:14 AM): de ce sa te intristezi?
Andreea (1/29/2008 12:11:20 AM): era ceva frumos.si deloc trist.
Andreea (1/29/2008 12:11:37 AM): ma gandeam k te bucura gandul ca
cineva, pe lumea asta, s-a gandit in clipa aia la tine.
Andreea (1/29/2008 12:11:52 AM): vezi, eu nu am oameni kre sa imi
spuna ceea ce iti spun eu acum.
Andreea (1/29/2008 12:12:21 AM): si da, plang.plang uneori cu gandul la
asta.dar ma gandesc repede ca asa a fost sa fie.
Andreea (1/29/2008 12:12:36 AM): si ca maine am de facut curatenie, si
ca poimaine am examen si tot asa..
X (1/29/2008 12:12:41 AM): e grea de tot viata asta
Andreea (1/29/2008 12:12:50 AM): noi o facem grea.
X (1/29/2008 12:13:27 AM): pai si cum sa o fac usoara?
Andreea (1/29/2008 12:13:36 AM): daca nu ar mai exista amintirile...asa
cum sunt ele. ..asa cum aduc odata cu ele tristete sau regrete...si totusi
daca nu ar exista viata nu ar putea fi vreodata frumoasa.
Andreea (1/29/2008 12:13:43 AM): nu mai cauta ceva.
Andreea (1/29/2008 12:13:48 AM): lasa fericirea sa vina la tine.
Andreea (1/29/2008 12:14:01 AM): nu mai forta destinul, nu este om k si
noi.
X (1/29/2008 12:14:24 AM): pai dak o astept si nu va veni niciodata?
Andreea (1/29/2008 12:14:25 AM): nu mai trai din regrete, regretele sunt
cancerul sufletului.
Andreea (1/29/2008 12:14:38 AM): orice asteptare e provizorie, chiar
daca dureaza toata viata.
X (1/29/2008 12:41:48 AM): e destul de greu...sa iubesti si sa fii iubit...
Andreea (1/29/2008 12:42:21 AM): e destul de greu...sa fi fost iubit si sa
nu mai fi iubit.
X (1/29/2008 12:42:41 AM): da...dar poti sa mai fii iubit...
X (1/29/2008 12:42:46 AM): timpul decide
Andreea (1/29/2008 12:42:50 AM): dar nu de acelasi om.
Andreea (1/29/2008 12:42:53 AM): dragostea
Andreea (1/29/2008 12:43:00 AM): nu e imuabila.
X (1/29/2008 12:43:00 AM): ba da...de acelasi om
Andreea (1/29/2008 12:43:12 AM): ba nu ba nu numai eu pot iubi un om
o eternitate.
Andreea (1/29/2008 12:43:31 AM): stii cum vad eu dragostea?
X (1/29/2008 12:43:36 AM): cum?
Andreea (1/29/2008 12:44:25 AM): el plange si eu plang ptr ca el
plange.el rade si eu plang pt ca el nu rade mai mult.el e fericit si eu sunt
mai putin fericita decat el pentru ca nu e cel mai fericit.el e cel mai fericit
si eu sunt cea mai fericita ca l-am facut cel mai fericit.
X (1/29/2008 12:45:12 AM): frumos!
X (1/29/2008 12:45:19 AM): impresionant chiar
X (1/29/2008 12:45:36 AM): lasa poeziile....apuca-te de scris...romane...
Andreea (1/29/2008 12:45:45 AM): am scris-o acum, acum...cu gandul
la ..
Andreea (1/29/2008 12:45:54 AM): la nefericirea unora
vineri, 25 ianuarie 2008
Mantuire
Traiesc varsta la care numai o bucurie iesita din comun sau o tragedie greaca ar putea sa miste ceva in mine.Ziua de ieri e identica celei de alaltaieri si celei de maine, totul se aseamana, pana si oamenii de pe strada mi se par aceiasi, fetze prelungi, ostoite de ganduri goale, mereu grabiti, mereu nepasatori, mereu tristi, mereu la fel.Mersul cu metroul,coada de la magazinul non stop care totusi se inchide,cersetorii de la coltul strazii,cuvintele, necuvintele...toate sunt la fel.Nimic nu se schimba in juru-mi si astfel eu raman la fel,conservandu-ma aidoma unei fosile.Nu astept ceva anume, nu cred in ceva anume, nu sper ceva anume, nu gandesc ceva anume.Pur si simplu exist.Exist ca si celelalte miliarde de oameni de pe suprafata Pamantului, mereu in cautare de ceva nestiut si totusi plina de setea neputintei atingerii nestiutului din lume.Nu ma intereseaza salvarea nimanui, ci doar redemptiunea proprie.O cumpar de la Dumnezeu constant, o rascumpar uneori, pierd moneda de schimb, pretul creste, scade...e un fel de licitatie la Bursa fara oprire pana cand ceasul se opreste din ticait.Si-atunci pierd sau castig.Noi, oamenii, fapturi inzestrate cu suflet si cu inteligenta,suntem nimicuri.Alegem in fiecare clipa sa purtam un razboi stupid intre minte si suflet, din care singurul care are de castigat este Dumnezeu.Amuzant.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
1.jpg)
1.jpg)
