joi, 12 iunie 2008

un singur punct.

Nu mai e timp.

S-a scurs pana la ultima farama.

Peretii au amutit,dusumeaua e mancata de carii.

Nu mai e timp de nimic.

Nici de lacrimi, nici de zambete.

Clipa s-a suspendat undeva de tavan, pregatita sa se spanzure.

Ultima tigara s-a stins, chibritele sunt ude, scrumiera s-a spart.

Nu mai e timp.

Cerul e intesat cu stele cazatoare.

Se lasa frigul peste noi.

Nu mai e timp sa ne-ncalzim.

Trebuie sa mergem.

Hai, vino. Tu pe drumul tau si eu pe drumul meu.

Hai sa hoinarim prin lume fiecare de unul singur,

poate ne vom intalni vreodata din intamplare.

Asteapta-ma pe treptele unui templu hindus

cu flori ofilite de 21 de ani.

Eu o sa vin, stii c-o sa vin.

Cu timpul in spate si cu o sticla de ceai in mana.

Cu viitorul pe umeri si cu prezentul pe umerii sufletului.

Nu am alergat mii de km pana la tine, nu te-am cautat mari si tari,

nu te-am visat in fiecare noapte, nimic din toate astea.

Urasc punctele de suspensie.

Sunt alunecoase ca un ulei de corp.

Lasa loc interpretarilor.

Nu poti scrie "te iubesc...", cu puncte de suspensie.

eu iti scriu "te iubesc." , cu punct.

ce altceva mai poti spune dupa ce ai spus tot?PUNCT.

Niciun comentariu: