E timp...

Se spune ca in lume e timp de orisiceE timp ca sa te nasti si este timp sa mori.Dar cum e cand traiesti si mori de mii de ori?De ce ma nasc eu, Doamne, de ce mor eu, de ce?De ce in lumea asta desertaciunea este?De ce lumina lunii e-obositor de trista?De ce sfarsitul vietii si pentru noi exista?De ce o viata-ntreaga nu poate fi poveste?Sunt nopti nebanuite inca...Sunt clipe dulci ce inca n-au trecutSunt oameni care inca n-au vazutCa sufletul din mine este stanca...Lumina asta trista rasfranta-n asta lumeNu`i decat raza slaba a Raiului din noi,Un Rai uitat de lume, cu lacrimi si noroi,Ce-n viata asta-ntreaga nu e decat un nume...Si-un nume far` de lume, un val fara de mareDesert fara de dune si-ocean fara de tarmUn loc ascuns de lume...in care patimi dorm...Si-n viata asta trista se naste si se moare...Mi-e dor de nemurire si sete de-ajutor...De cel care odata a fost al meu parinte,De-o lume care-i altfel...dar viata iar ma minteMa nasc, traiesc si-apoi doar...mor...Un vis de-ajuns imi este si am murit razandO amagire trista ce-i scoasa din ocean...Al vietii-ocean de patimi, un infinit noian.Noian ce ne cufunda caci noi, prosti, alergand...Ne-am cufundat adesea in lumea noastra ninsa.Si ne-am iubit adesea si-a fost doar in tacereSi nu mai stim deloc a cereLumina cea dintai aprinsa.Ma seaca iara vantul sortii crud...Ma simt o simpla muritoare...Ce de dureri e iertatoare De patimi am obrazul ud...