Uita de mine

Aş putea să-ţi cânt frumuseţea în versuri glazurate cu frişcă.
Aş putea să-ţi spun
aş fi lipsita de viaţă dacă n-ai exista în viaţa mea,
am ruinat tot ce-am adorat mai puţin decât pe tine,
am trăit degeaba pană te-am cunoscut,
foloseşte-mă şi-apoi aruncă-mă ca pe-un chiştoc...
Uita de mine.
Subconstientul tau e obisnuit cu stingerile.
Lasa-ma sa zac intr-o rigola rece, alaturi de alte chistoace, inconjurat de praf.
Grabeste-ti pasul spre alta rigola, traieste murind ca un personaj de tragedie greaca.
Asfaltul pare mai rece azi. Si praful ma ineaca.
Pe unde-oi fi?
Ma trezesc gafaind, transpirat, fantasmele Hypnosului m-au alergat noaptea trecuta cu numele tau pe buze.
Pe unde esti?
Si toate tarmurile sunt pline, si toate orizonturile s-au ingustat aici pe asfalt.
Imi placea mai mult cand ma duceai la gura ta si ma sorbeai in nestire.
Pe unde vei mai fi?
gandurile-mi curg din creieri, se scurg pe buzele mele putrezite si te cauta.
Astept un ecou.
Uneori imi intorc fata spre urma ultimilor tai pasi si incerc sa iti sechestrez mirosul in amintirea mea.
Dar lasa-ma sa zac, de ce nu ma lasi?
Azi mi-am lovit privirea de un ciob deloc strain, s-a desprins nefiresc din ceva.
Ai trecut pe aici, ti-a cazut oglinda si s-a spart.
Te-am simtit langa mine si m-am gandit sa te ingrop.
Te adun ciob cu ciob si te fac inapoi ce erai.
Oare ai fost? Oare mai esti?
Trotuarele sunt pline de tine, rigolele pline de mine,
Ne intersectam asa des. Si totusi suntem paralele.